Cu 21 ani în urmă, la 17 decembrie 2000, se reinaugura, după finalizarea lucrărilor de restaurare începute din 16 septembrie 1996, „Coloana Infinită” sau „Coloana fără Sfârșit”, operă a sculptorului Constantin Brâncuși și parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu „Calea Eroilor”, compus din „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului” și „Coloana Infinită”.
„Aventura” post-decembrista a Coloanei fără Sfârșit a început în noiembrie 1991, când Prefectul de Gorj, Toni Mihail Greblă și primarul municipiului Târgu-Jiu, Gheorghe Caralicea-Mărculescu, i-au scris lui Radu Varia, președintele Fundațiilor Internaționale „Constantin Brâncuși”, înființate în 1990, la New York, rugându-l să preia activitatea de restaurare și conservare a ansamblului monumental „Calea Eroilor”. A urmat autorizarea înființării în România a Filialei Fundațiilor Internaționale „Constantin Brâncuşi” pentru „restaurarea, amenajarea, punerea în valoare și conservarea ansamblului de la Târgu-Jiu”, în 1992, de către prim-ministrul Petre Roman și ministrul Culturii, Andrei Pleșu. A fost realizată o serie de expertize și consultări cu specialiști în domeniu, mai mult sau mai puțin contestați de autoritatea ministerială a momentului, care a condus la înscrierea Coloanei fără Sfârșit pe lista World Monument Fund, printre cele o sută de monumente aflate în pericol. Ca soluție de restaurare a fost aleasă înlocuirea a trei dintre elementele de baza ale monumentului: fundația, stâlpul central și acoperirea metalizată a modulelor. Într-un final, la 14 septembrie 1996, au fost demontate module 16 și 17 ale Coloanei, iar în perioada 28 octombrie – 5 noiembrie în același an, au fost scoase toate modulele de pe ax, cu distrugerea penelor metalice de fixare și fisurarea unor elemente. Una dintre mișcările cele mai contestate ale acestui demers a fost extragerea unei probe din modulul 16, cu un diametru de 130 de milimetri, in 1997, faptă care a dus la trimiterea în judecată a muncitorului care a efectuat operațiunea.
Sfârșitul lui 1997 a însemnat schimbarea destinelor Coloanei prin modificarea soluției de restaurare, la o propunere venită din partea ministrului Culturii, care nu s-a împăcat niciodată cu gândul înlocuirii a trei elemente originale ale monumentului. S-a găsit și soluția finanțării prin obținerea unui împrumut garantat de statul român de la Banca Mondială, consfințit de Ordonanța 4/28 ianuarie 1999. O lună mai târziu, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” a reintrat în posesia proprietarului lui de drept, municipalitatea din Târgu-Jiu. S-au realizat contraexpertize semnate de specialiștii UNESCO, s-au organizat licitațiile pentru alegerea proiectantului și executantului restaurării.
Radu Varia, a boicotat restaurarea Coloanei Infinită, activitate intensificată în ultima perioadă, când a încercat să împiedice organizarea licitației pentru execuția lucrărilor de refacere a monumentului. Informarea opiniei publice cu privire la scandalul creat în jurul operei lui Brâncuși, unul dintre cele mai importante monumente din Romania, avea loc cu câteva zile înainte de anunțarea câștigătorului licitației internaționale pentru execuția lucrărilor de restaurare a monumentului, după un proiect realizat de o echipa de specialiști din Uniunea Artiștilor Plastici.
„Nu voi accepta cu nici un risc, atât timp cât voi fi ministru, modificarea concepției de restaurare a Coloanei Infinitului. Este o responsabilitate pe care mi-o asum sută la sută. În cazul în care Coloana fără Sfârșit ar fi fost restaurată după teoria lui Radu Varia, iar înscrierea mărcilor OSIM – valabilă – toate beneficiile din exploatarea Coloanei și a întregului complex ar fi revenit fundației, când beneficiarul de drept este comunitatea din Târgu-Jiu”, a declarat Ion Caramitru, ministrul Culturii de la acea vreme. Opinia lui Ion Caramitru a fost susținută și de brâncușologul Barbu Brezianu, care a declarat ca Radu Varia a încercat să împiedice restaurarea Coloanei după soluția susținută de Ministerul Culturii și confirmată de expertiza UNESCO, pentru că „așteaptă cu nerăbdare alegerile” care ar putea readuce la putere guvernarea sub care modulele au fost demontate. „Radu Varia a moștenit o Coloană care trebuia doar restaurată. În ajunul unei serbări mondene destinate dezasamblării, dânsul a făcut o repetiție a smulgerii a doua module, acțiune care a dus la fisurarea acestora”, a explicat Brezianu.
La conferința de presă au luat parte și membri ai echipei de specialiști ai Uniunii Artiștilor Plastici. Cea mai surprinzătoare a fost declarația făcută de Dan Lungu, profesor la Facultatea de Construcții, care a spus că din punct de vedere al rezistentei, Coloana Infinitului nici nu avea nevoie de restaurare. El a explicat pentru MEDIAFAX că, în momentul de față, întărirea stâlpului central se face pentru că oricum modulele erau demontate și nu strica o măsură de prevedere pentru încă o sută de ani. Lungu a spus că, din punctul lui de vedere, restaurarea era necesară pe dimensiunea arhitectonică, pentru că începuseră să apară deteriorări la baza modulelor, acolo unde se face îmbinarea, însă în niciun caz opera lui Brâncuși nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenția de urgență. Ultimele rezultate, au marcat începerea lucrărilor propriu-zise de restaurare a monumentului, care au fost gata la sfârșitul anului 2000, mai ales că în anul 2001 se împlineau 125 de ani de la nașterea celui mai mare sculptor roman, Constantin Brâncuși.
Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana Infinită are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 module octaedrice suprapuse, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulele erau numite „mărgele” chiar de autorul lor, Constantin Brâncuși. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără de sfârșit” și a fost dedicată ostașilor români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în Luptele de la Jiu.
Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani (ACP). Şeful proiectului a fost inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, proiectul de execuție și calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnaș, execuția stâlpului central a fost coordonată de maistrul-șef Ion Romoșan iar execuția modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei. Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:
– Nucleul metalic din țeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m și 9,4 m;
– Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5m, orientată în jos.
– „Mărgelele” (cum le numea Brâncuşi) din fontă, „înșirate” pe nucleu, în număr de 17:
- Un semielement de bază, cu înălțimea de 136 cm;
- 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
- Un semielement la vârf cu înălțimea de 90 cm.
Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + „mărgele”) este de 29.173 kg.
Comanda lucrării a fost făcută de Arethia Tătărescu (prin Societatea „Liga Națională a Femeilor Gorjene”), care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acțiune și l-a ajutat să obțină sprijinul financiar necesar. În anii ’50, guvernul român, sub influența sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.
Gigi BUȘE
