Ne aflăm într-o perioadă propice pentru rituri și mituri. Este “sezonul babelor”, o tradiție care se perpetuează din străbuni și care supraviețuiește și în spațiul urban.
Oamenilor le plac obiceiurile referitoare la vreme, mai ales dacă astfel se preconizează cum le va merge peste an. Etnografii ne atrag atenția că, în ciuda a ceea ce se spune, nu toate babele sunt rele. Babele și moșii sunt denumiri dacice si figuri pozitive care aduc în prim plan sfințenia lor. Numele oficial al lunii martie a influenţat, în ultimele decenii, generalizarea denumirii sărbătorii care cade la 1 Martie, Mărţişor, în defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete. Conform tradiţiei populare, primăvara începe cu Baba Dochia şi zilele ei, cunoscute drept ″Zilele babei″ (primele 9 sau 12 zile ale lunii martie). Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma echinocţiului de primăvară.
Astfel, la români, simbolul mărţişorului este corelat şi cu Baba Dochia, după unele tradiţii, firul Mărţişorului fiind tors de aceasta în timp ce urca cu oile la munte. Conform tradiţiei, babele sunt personaje ale mitologiei populare româneşti, care apar la începutul lunii martie pentru a veşti venirea primăverii. O legendă veche spune că în aceste zile Baba Dochia, responsabilă cu aducerea iernii începe să îşi dea jos din cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi. Astfel, în fiecare zi afară este puţin mai cald, în timp ce iarna permite primăverii să aducă natura la viaţă.
M.Becherete
