După anul 1947 și până în 1989, România a fost un stat totalitar. Deși în 50 de ani de comunism au fost prezentate mai multe sisteme electorale, șeful statului era ales de către un număr strâns de electori.
Totuși, în ceea ce privește partidul câștigător, acesta era, de obicei, ales cu peste 99% dintre voturi. Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ unicameral al Republicii Populare Române și al Republicii Socialiste România în perioada 1947-1989. Organul suprem al puterii din stat a avut sediul în Palatul Marii Adunări Naționale (Palatul Camerei Deputaților – după evenimentele din 1989 până în 1997, sediul Camerei Deputaților, din 1997 Palatul Patriarhal). Între 30 decembrie 1947- 13 aprilie 1948, MAN a fost condusă de un Prezidiu. Între 1948-1965, Constituția Republicii Populare Române, publicată în Monitorul Oficial Nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, prevedea în Capitolul 3: Art. 22. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române este Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române.
Art. 23. Marea Adunare Națională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Române. Art. 24. Marea Adunare Națională are în competența sa directă: a) alegerea Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române; b) formarea Guvernului Republicii Populare Române; c) modificarea Constituției; d) chestiunile războiului și ale păcii; e) stabilirea planurilor economiei naționale; f) aprobarea bugetului de stat, a încheierii exercițiilor bugetare și stabilirea impozitelor și veniturilor destinate bugetului statului; g) stabilirea numărului de ministere, denumirea, contopirea și desființarea de ministere; h) modificarea împărțirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Române; i) acordarea amnistiei; j) controlul general asupra aplicării Constituției. Art. 25. Marea Adunare Națională este aleasă de către oamenii muncii, cetățeni ai Republicii Populare Române, pe circumscripții electorale, câte un deputat la 40.000 locuitori. Marea Adunare Națională se alege pe timp de 4 ani. Art. 26. O lege se socotește adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naționale.
Așadar, proporția aleșilor față de cea a alegătorilor fiind de 1/40.000, rezultă un număr estimativ de 450-500 deputați membri ai Marii Adunări Naționale, în acea vreme. Nicolae Ceauşescu a fost primul preşedinte al României. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din anul 1965, Ceaușescu avea să conducă în premieră destinele românilor. În cadrul Plenarei CC al PCR din 25-26 martie 1974 s-a hotărât ca instituirea funcţiei de preşedinte al Republicii Socialiste România şi înaintarea către Marea Adunare Naţională a propunerii alegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de Preşedinte al RSR. O dată la patru ani, Ceaușescu avea să fie reales de Marea Adunare Națională. Preşedintele ţării nu era ales de popor, ci de acei 400-500 de deputaţi, aleşi de popor pentru a-l reprezenta în Marea Adunare Naţională. Electoratul era chemat o dată la patru sau cinci ani la vot. „Alegerile în acea perioadă erau hotărâte, deliberate şi şablonate. Ele întotdeauna se încheiau cu scorul de 99,9% pentru partidul comunist”, povestește istoricul Cezar Cherciu.
De exemplu, la alegerile din anul 1975, din 14.900.032 votanţi înregistraţi s-au prezentat la vot 99,96%, adică 14.894.185 de electori. Toți și-au dat votul pentru Frontul Unităţii Socialiste, nicidecum pentru Partidul Comunist Român, singura forță politică conducătoare, în fapt. În anul 1980 au votat 15.629.098 din 15.631.351 de români cu drept de vot. Practic, doar 2253 de votanți au lipsit. Doar 44 de voturi au fost anulate. În 1985 au votat 15,7 milioane de români. Toți au ales Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste și nu a fost înregistrat nici măcar un vot nul, potrivit presei vremii. Nici măcar un vot nul, în condițiile în care mii de oameni își exprimau nemulțumirea cu creionul pe buletinele de vot…. La fiecare scrutin, zeci de mii de oameni se asigurau că alegerile se desfășoară în mod corect. Tot ei se asigurau că cei ce erau la conducere aveau să obțină peste 99% dintre voturi. În anul 1989, cu câteva luni înainte să fie executat, Ceaușescu afirma că România era, la vremea respectivă, cel mai democrat stat din lume. Nicolae Ceaușescu era în permanență într-o campanie electorală. Totuși, înainte de 1989 nimeni nu avea nevoie de campanii electorale, întrucât părerea poporului nu conta….
MARIUS BECHERETE
