Cu 76 de ani în urmă, la 23 august 1944, România întorcea armele și se alătura Națiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Regele Mihai I l-a demis și l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului și președintele Consiliului de Miniștri, formându-se un nou guvern condus de generalul Constantin Sănătescu.
După Victoria de la Stalingrad, sovieticii înaintează rapid spre vest, iar la jumătatea lunii august 1944 ajung la granița României, pe râul Prut. Pornesc o ofensivă devastatoare pe 19 august, iar a doua zi îi înving din nou pe români și pe germani, străpung linia frontului la sud de Iași și Armata Roșie intră pe pământul românesc. În aceeași zi are loc o ultimă ședință a grupului conspirativ de la Buftea în care se stabilește ziua de 26 august pentru o încercare finală de convingere a lui Ion Antonescu să scoată România din război. Fusese alcătuit și un plan de rezervă în caz de refuz, și anume, arestarea mareșalului. Fapt care s-a și întâmplat în ziua de 23 august. Ion Antonescu este chemat la Palatul Regal la ora 15 sub pretextul unui presupus Consiliu de coroană. Mareșalul vine însoțit de numărul doi în guvern, Mihai Antonescu. După două ore de discuții, Ion Antonescu refuză în continuare scoaterea României din război. În acel moment, regele rostește cu voce tare o frază-parolă: „Dacă lucrurile stau așa, atunci nu ne mai rămâne nimic de făcut”. Imediat intră în sală patru ofițeri înarmați care așteptau acest consemn și îi arestează pe cei doi, Ion și Mihai Antonescu.
Greul abia începea însă pentru noua putere de la București. Rând pe rând, sunt chemați la Palatul Regal și arestați cei mai apropiați colaboratori ai lui Ion Antonescu: șeful Jandarmeriei, șeful Poliției și ministrul Apărării. Între timp, regele numește un nou guvern în frunte cu generalul Sănătescu și ordonă încetarea focului pe Frontul de Est.
În acest sens, Regele Mihai I, în seara de 23 August 1944, la ora 22, a citit la Radio România o proclamație către țară. Iată textul acesta istoric reprodus integral:
„ROMÂNI,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înțelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite.
ROMÂNI,
Un nou Guvern de Uniune Națională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voința hotărâtă a Țării de a încheia pacea cu Națiunile Unite. România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Primiți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile Unite ne-au garantat independența Țării și neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.
ROMÂNI,
Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru. Ordon Armatei și chem Poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. Toți cetățenii să se strângă în jurul Tronului și al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinței poporului și este un trădător de Țară.
ROMÂNI,
Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor Țării sunt garantate și vor fi respectate. Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele Națiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominația străină.
ROMÂNI,
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Țării noastre. Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să pășim hotărâți pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice și fericite.
MIHAI,
Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Toți ofițerii l-au ascultat, fără ezitare. Este repusă în vigoare Constituția de la 1923 și se iau primele măsuri pentru apărarea Bucureștiului de trupele naziste, a căror ripostă era iminentă după ce România le devenea din aliat, dușman. Problema e că a fost un act prost pregătit în multe privințe, pentru că n-au fost negocieri care să apere până la urmă și populația civilă din multe zone, dar mai ales să-i apere pe militarii români care erau angajați direct în lupte contra sovieticilor pe frontul din Moldova și din Basarabia. Concomitent, trupele germane au pornit spre Capitală cu tancuri și baterii de tunuri. În mai puțin de trei zile, însă, și fără niciun ajutor din partea aliaților, armata română eliberează Bucureștiul de trupele germene (Axei). Cu toate acestea, România se afla într-o situație dramatică – practic, era în război cu ambele tabere. Deși ieșise din alianța cu Germania nazistă, nu încheiase încă un armistițiu cu sovieticii. Așa se face că, deși armata română depune armele pe frontul de răsărit, rușii se comportă ca și cum ar mai fi încă în război. Aproape 120.000 de militari români au fost luați prizonieri și trimiși în Siberia sau în minele din Urali.
Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost, însă, semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel că, timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși, din ziua de 24 august 1944, întorsese, deja, armele contra puterilor Axei. Această situație a permis Uniunii Sovietice să confiște, fără împotrivire, armament, muniții, vehicule, avioane și totalitatea flotei românești atât militară, cât și civilă. Militarii români primiseră ordin să nu se opună, iar rarii comandanți care, totuși, au încercat, au fost luați prizonieri.
În cadrul Acordului de Armistițiu de la 12 septembrie 1944, au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 August 1944 a fost retrocedarea Transilvaniei de Nord, României, în timp ce Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei, iar Basarabia și Bucovina de nord, cedate Uniunii Sovietice în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 August 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Punctele cel mai occidentale eliberate de armata română în ofensiva împotriva Germaniei naziste au fost orașele Chotěboř și Humpolec, la 90 km est de Praga, în ziua de 4 mai 1945.
Acest act de la 23 august 1944 a lovit cel mai tare Armata. Forțele de luptă ale Armatei a 3-a și a 4-a, care luptaseră pe Frontul de Est, dar ajunseseră în Moldova, pe teritoriul României, au fost dezarmate de Armata Roșie. Armamentul și tehnica de luptă au fost capturate de ruși iar militarii, luați prizonieri și trimiși în lagărele din Siberia sau în minele din Urali. După terminarea războiului elita ofițerilor Armatei Române care luptaseră pe Frontul de Est a fost băgată în pușcăriile comuniste, unde foarte mulți și-au pierdut viața.
Azi învățăm copiii despre orice și oricum, având ca obiectiv cert tocmai slăbirea acestei demnități. Unul dintre cei mai importanți actori ai demnității naționale este Armata. Îi învățăm să fie neutri despre orice, ca și cum totul ar fi o chestie de gust și de plăcere individuală, uitând că neutralitatea merge mână în mână cu indiferența iar, aceasta din urmă, cu iresponsabilitatea. Cu alte cuvine, pregătirea viitorilor manageri de bancă și de fabrici, sau a viitorilor oameni de stat, începe la orele de istorie, geografie și limba română: pentru că mai înainte de orice responsabilitatea înseamnă demnitate, asumarea a ceea ce ai, a ceea ce ai fost și ce poți fi în ființa ta colectivă.
Lt. col. (r.) Gheorghe BUŞE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj
