Creștinii ortodocși cinstesc joi, 29 august 2024, Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, cel care a anunțat venirea lui Hristos, propovăduind „vestea cea bună” a Întrupării Sale. Sf. Ioan Botezătorul este singurul sfânt căruia Biserica Ortodoxă Română i-a închinat o zi specială de post.
„Astăzi este zi de reculegere, zi de întristare, zi de doliu pentru creștini. Iarăși s-a săvârșit fărădelege în pământul lui Israel. Astăzi s-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul de sabia tiranului Irod! Astăzi s-a făcut o mare fărădelege pe pământ!”. („Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie) Irod (Agripa), stăpânitor al Galileii, a avut mai întâi de soție pe fiica regelui Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. „Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorința acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege și a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii”. („Viețile Sfinților”) Iar aceasta a făcut de pe când trăia Filip, fratele său: „Irod i-a luat pe femeia lui și mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge”. („Viețile Sfinților”) N-a suferit Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omenești și propovăduitorul pocăinței, o fărădelege ca aceasta; ci mustra pe față pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat și răpitor. Acela, nesuferind mustrările, a poruncit să fie aruncat în temniță Ioan, legat cu lanțuri. „Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, știind pe Ioan că este bărbat drept și sfânt, și pe care mai înainte îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine și se temea să-l ucidă”. („Viețile Sfinților”) Irod însă nu se temea așa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, ca poporul să nu se scoale asupra lui și să ridice tulburare, de aceea nu îndrăznea să dea la arătare spre moarte pe prorocul Ioan Botezătorul, cel iubit şi cinstit de toți, ci îl chinuia numai prin închisoare.
Sfântul Ioan a stat în temniță multă vreme şi se adunau la dânsul ucenicii lui, pe care el, învățându-i mult, îi încredința despre Mesia, Care venise acum în lume și la Care îi și trimitea, precum se spune în Evanghelie. „Ioan, auzind din închisoare despre lucrurile lui Hristos, a trimis pe doi din ucenicii săi ca să-l întrebe pe el: Tu ești Cel ce va să fie, sau să așteptăm pe altul? Nu doar că neștiind de El, a trimis ca să-l întrebe, căci cum nu-L știa pe Acela pe Care el L-a botezat? Cum nu știa el pe Sfântul Duh pe Care L-a văzut pogorându-se peste Iisus și a auzit glasul Tatălui mărturisindu-i, și el însuși i-a mărturisit, arătându-l cu degetul și zicând: Iată mielul lui Dumnezeu (…) Ci ca ucenicii lui să vadă minunile cele preaslăvite pe care le făcea Domnul Hristos și să se încredințeze despre El, că Acela este Cel ce a venit ca să mântuiască neamul omenesc”. („Viețile Sfinților”) La ziua sa de naștere, Irod obișnuia să petreacă și a adunat pe boierii săi, pe voievozi, pe cei mai mari și pe toate căpeteniile Galileei și le-a făcut ospăț mare. La această petrecere, fiica Irodiadei, jucând și plăcând lui Irod și celor ce ședeau cu dânsul, a cerut de la el capul Sfântului Ioan Botezătorul.
„Deci ea a câștigat ce a cerut, căci Irod se jurase ei să-i dea orice va cere, chiar și jumătate din împărăție. Ticălosul, nevrând să-și calce jurământul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, și, uitând sfințenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; și, trimițând îndată pe călău în temniță, a poruncit să-i taie capul lui Ioan și să-l aducă pe tipsie”. („Viețile Sfinților”) Astfel Mergătorul Înaintea lui Hristos a fost tăiat în temniță, noaptea târziu, pentru mustrarea fărădelegii lui Irod cu Irodiada. Acest rege, Irod, după uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a făcut o altă răutate și mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, așa cum arată Sfântul Evanghelist Luca. Irod, cu ostașii săi, luându-l în râs, L-a îmbrăcat în haină strălucitoare pe Iisus și L-a întors la Pilat. În ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, pentru că mai înainte era dușmănie între ei. „După acestea izbândirea lui Dumnezeu asupra ucigașului de proroc și a batjocoritorului lui Hristos a fost aproape; pentru că pe de o parte sângele lui Ioan striga către Dumnezeu asupra lui – precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe lângă alte fărădelegi, şi batjocora făcută de dânsul Domnului, trăgea asupra lui vrednică pedeapsă de la Dumnezeu, dreptul Judecător”. („Viețile Sfinților”) Judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în timpul vieții lor pământești. Regele arab Aretas a făcut război împotriva lui Irod. Învins, Irod a căzut victimă mâniei împăratului roman Gaius Caligula și a fost exilat, împreună cu Irodiada și Salomeea, prima oară în Galia, apoi în Spania.
Trăind în Spania, în orașul Lerida (Loredo), Irod, Irodiada şi Salomeea, aceasta din urmă, într-o iarnă, a vrut să traverseze râul înghețat, Sikaris. Dar gheața s-a rupt și a căzut în apă până la gât. Gheața s-a strâns în jurul gâtului ei și ea se rotea, dansând cu picioarele în apă, precum a dansat cândva la curtea lui Irod. Cu toate acestea, nu a putut nici să se ridice, nici să se scufunde, până când o bucată ascuțită de gheață i-a retezat capul. Apa i-a purtat trupul în aval, iar capul a fost adus Irodiadei pe o tipsie, precum odată a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul.
(surse: „Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; vol. „Viețile Sfinților”, https://doxologia.ro)
Tradiții din popor
Legenda spune că, de teamă să nu păcătuiască, Sfântul Ioan și-a tăiat singur capul și și-a pus în loc un cap de oaie, deoarece o femeie frumoasă se îndrăgostise de el, arată Muzeul Țăranului Român, citând din cartea „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” (2016):
- „În această zi nu este permis să se taie nimic cu cuțitul, ci totul se rupe cu mâna, și nici nu se lucrează cu obiecte ascuțite, mai ales cei care se ocupă cu prelucrarea lemnului se abțin să lucreze, deoarece ar trebui să mânuiască joagăre, topoare, securi, barde, fierăstraie etc.;
- Nu se toacă și nu se mănâncă varză, pentru că „sfântul de șapte ori i s-a tăiat capul ca pe varză și iarăși a înviat”;
- De asemenea, nu se consumă mere, pere, nuci, usturoi, adică orice fructe sau legume care au formă rotundă; pedeapsa pentru cei care încalcă interdicția este posibila îmbolnăvire de friguri și alte boli;
- Nu se bea vin roșu și nu se mănâncă legume de culoare roșie, care amintesc de culoarea sângelui;
- Se postește pentru vindecarea de boli, dar se postește de către tot creștinul indiferent în ce zi ar cădea;
- Femeile chefuiesc fără bărbați, considerând că astăzi este „ziua în care sunt la fel de mari ca și ei”;
- În această zi, să nu se taie nimic, fiind pericol de îmbolnăvire de friguri pentru cel care o face.
Astăzi trebuie să fie o zi de întristare, de reculegere, o zi de doliu pentru creștini. Și astăzi, sunt săvârșite fărădelegi pe pământul lui Israel și nu numai. Să ne rugăm cu pioșenie la Bunul Dumnezeu să curme aceste fărădelegi săvârșite de oameni necredincioși și fără iubire de semenii lor.
Gigi Bușe
