În Calendarul ostășesc, 19 septembrie este „Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene”. La aceeași dată, în 1916, a avut loc prima acțiune de luptă antiaeriană a Armatei Române, soldată cu respingerea unui atac aerian și nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda. Pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata a 3-a română, în data de 19.09.1916, bateria de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm „Deport”, a respins un atac aerian și a doborât un avion inamic. Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler. Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptată, în perioada interbelică, ca zi a artileriei antiaeriene.
La 15 aprilie 1916 a fost înființată „Școala de tragere cu tunul antiaerian calibru 57 mm.”, mai întâi la Mihai Bravu, apoi la Turtucaia. La 9 august 1916, după semnarea „Convenției militare dintre România și Antanta” ia ființă o nouă structură „Corpul Apărării Antiaeriene” destinat să ducă lupta cu inamicul aerian. Prima unitate de artilerie antiaeriană, atestată documentar ca fiind în funcțiune în dimineața zilei de 15 august 1916, consfințește apariția în structura armatei române a unei noi arme, artileria antiaeriană.
Având în vedere necesitatea folosirii în luptă a mijloacelor de atac din aer și, implicit, de apărare împotriva acestora, această armă a cunoscut o evoluție rapidă, prin dotarea Corpului Apărării Antiaeriene cu mijloace noi, stabilirea obiectivelor militare și civile ce necesitau apărare antiaeriană și prin repartizarea mijloacelor în funcție de importanța strategică a obiectivelor de interes deosebit.
Artileria antiaeriană a participat, alături de întreaga armată română, la luptele purtate în Primul Război Mondial, în Capitală și în împrejurimi, pe Valea Prahovei, în Dobrogea, în Brașov sau la Turnu Severin. Cel de-Al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore în ceea ce privește organizarea, înzestrarea și întrebuințarea în luptă a artileriei antiaeriene, fiind pusă în situația de duce acțiuni de luptă împotriva celor mai puternice forțe aeriene din lume în perioada respectivă, determinate de evoluția și de rolul din ce în ce mai importante ale mijloacelor aeriene ale adversarului.
De-a lungul deceniilor postbelice, arma Artilerie și Rachete Antiaeriene, componentă a armatei române, a făcut parte din diverse structuri (inspectorate, comandamente, direcții), dar a rămas aceeași armă activă, cu rol și loc bine precizate în organismul militar. Deși arma Artilerie și Rachete Antiaeriene a trecut prin profunde transformări care au însemnat desființarea unui număr considerabil de mari unități, unități și subunități, inclusiv brigada de la Târgu Jiu, în perspectivă se profilează înființarea unor structuri de apărare aeriană cu baza la sol cu tehnică de luptă similară cu a aliaților.
Cu prilejul sărbătoririi Zilei Artileriei și Rachetelor antiaeriene, transmit tuturor artileriștilor și rachetiștilor antiaerieni din Armata României, activă sau de rezervă, călduroase felicitări, urări de sănătate, putere de muncă și succese deosebite în întreaga activitate, în nobila îndatorire de a sluji țara!
Col. (rtr.) Gigi Bușe
