Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep, a învățat de mic citirea Sfintelor Scripturi și tot de atunci s-a umplut de râvna pentru slujirea lui Hristos. Din fragedă pruncie, Nicodim s-a lepădat de toată averea părintească și de toată slava lumii acesteia și, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, a fugit din casa părintească și s-a dus la Sfântul Munte, unde, după trei ani de ucenicie, a devenit călugăr.
Dovedindu-se foarte bun cunoscător al dumnezeieștilor învățături, smerit și evlavios, a ajuns rapid diacon, apoi egumen și stareț al acelei mănăstiri. Nicodim a mijlocit împăcarea între scaunul patriarhal din Constantinopol și Biserica sârbească și, ascultând rugămintea cneazului Lazăr, a părăsit Sfântul Munte și a venit în țara sa. Ducându-se vestea despre evlavia și smerenia sa, preoții și credincioșii au vrut să-l înalțe patriarh al Bisericii sârbești, dar Sfântul s-a socotit pe sine nevrednic de asemenea cinste. În timpul domniei voievodului român Vlaicu, Sfântul Nicodim a venit în Țara Românească, unde a zidit mănăstirea Vodita, cea dintâi așezare mănăstirească.
După o vreme, Sfântul a părăsit mănăstirea și a plecat spre munți întemeind Mănăstirea Tismana. Sfântul Nicodim a fost un mare întemeietor și îndrumător al vieții monahale la noi, după rânduielile de la Athos, iar ucenicii lui sunt cei ce au ctitorit cu ajutor de la binecredinciosii domni și voievozi români, cele dintâi mănăstiri mari în Țara Românească. Prin de dragoste pentru popor, Sfântul s-a nevoit întru învățarea tuturor și pentru lucrarea treburilor bisericești în preajma mănăstirii sale.
Pe lângă frumoasă mănăstire Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfântul Nicodim ne-a rămas și o Evanghelie, numită Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana, scrisă în limba slavonă, chiar de mâna Sfântului. A adormit întru Domnul la anul 1406, pe 26 decembrie. A fost îngropat în mormântul pe care singur și-l pregătise în mănăstirea Tismana. Trupul său nu a putrezit, însă. Drept urmare, a fost scos din mormânt și așezat cu cinste într-o raclă din biserica mănăstirii.
Din pricina tulburărilor și vitregiei trecutelor vremi, sfintele lui moaște au fost ascunse apoi în locuri tainice, care au rămas necunoscute până azi. Pentru dragostea lui către Domnul și pentru toată slujirea și osteneala lui întru slava Bisericii Ortodoxe, dreptcredincioșii din Oltenia și din țara noastră, cinstesc astăzi, în a doua zi a Sărbătorii Nașterii Domnului, pe Sfântul Nicodim, la Mânâstirea gorjeană Tismana, cu multă evlavie, ca pe unul din marii îndrumători ai noștri pe calea mântuirii.
MARIUS BECHERETE
