Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

joi 2 iulie, 2020

În câteva cuvinte, vom sublinia doar unele aspecte legate de proorocia unora dintre poruncile sau învăţăturile Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, care a trăit o veritabilă pedagogie a poruncirii pustniceşti şi a proorociei, mai ales că primele cuvinte de învățătură către cei ce veneau la el în pustiul Iordanului şi cu care şi-a început misiunea pe pământ îndemnau:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Picture1-2.png

 „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3, 2). Să înţelegem, aşadar, că aceste cuvinte, nu sunt doar o rugăciune, ci, mai degrabă o poruncă de foc, fără de care nimeni nu poate dobândi viața veșnică! Aceasta este prima poruncă pe care o dă Dumnezeu celui care vrea să se întoarcă la El, prima datorie pe care trebuie s-o împlinim cei ce voim să ne mântuim în viaţa pământească, iar acelaşi lucru îl cerea şi Sf. Ioan Botezătorul, celor care veneau la el: să se pocăiască, să părăsească păcatele făcute, să le mărturisească în căință, să le spele prin Taina Botezului și a lacrimilor, să ierte pe cei ce i-au nedreptățit, iar în felul acesta, dezlegați de păcate, ca niște prunci nou-născuți, să se apropie de Dumnezeu, să vină la Hristos, ca să primească Harul Sfântului Duh, ca să lucreze faptele bune și apoi să fie primiți în Împărăția cerurilor, unde nimic necurat nu poate intra.

„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor”!

Aceeaşi poruncă a adresat-o şi Mântuitorul Iisus Hristos la Capernaum, când a ieșit să propovăduiască: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4, 17), iar, pentru noi, creștinii de astăzi, porunca este aceeași! Începutul mântuirii, al iertării celor ce cred în Hristos este pocăința, spovedania cu căință pentru păcate, părăsirea lor și apropierea de Dumnezeu. Pocăința este prima și singura ușă de intrare în Împărăția cerurilor. În van credem în Hristos, dacă nu facem și fapte bune, în van mergem la biserică, dacă nu părăsim răutatea, păcatul, patima cea veche, ura din inimă, pofta trupului care ne stăpanește și iubirea de sine care ne omoară sufletește!

A doua mare învățătură și poruncă a Sfântului Ioan: ,,Faceți, dar, roade vrednice de pocăință”! (Luca 3, 8), fiindcă aceste roade se fac de către credincioși, după ce mai întâi s-au pocăit de păcatele făcute! Nimeni nu poate face roade vrednice de pocăință, dacă mai întâi nu-și curăță inima și mintea de păcate prin spovedanie și căință. A ne pocăi, înseamnă «a ara» ogorul sufletului, a smulge din rădăcină buruienile patimilor, a grăpa grădina, adică a sfărâma bulgării patimilor și numai după aceea, să ieşim la semănat, ca un semn al faptelor bune lucrate!

,,Șerpi, pui de viperă, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie”?

A treia mare învățătură a Sfântului Ioan Botezătorul este cam amenințătoare: ,,Acum, securea stă la rădăcina pomilor, spune marele prooroc, deci, orice pom, care nu face roadă bună, se taie și se aruncă în foc (Luca 3, 9). Prin aceasta, el ne învață că pocăința este obligatorie pentru toți cei ce vor să urmeze Lui Hristos și să dobândească Împărăția cerurilor. Ea este al doilea Botez, iar, fără dezlegarea și părăsirea păcatelor, nimeni nu se poate mântui. Dacă amânăm pocăința, atunci ne așteaptă pedeapsa Lui Dumnezeu, care începe de pe pământ, prin tot felul de suferințe și se continuă dincolo prin osândă! Pomii sunt toți oamenii, securea care stă la rădăcină este moartea care taie viața oamenilor de pe pământ și desparte sufletul de trup, iar focul în care se aruncă pomii fără roade bune este focul iadului, în care se aruncă toți creștinii fără pocăință și lipsiţi de fapte bune. Când îl întrebau cei ce veneau la el: «Ce să facem, deci»? (Luca 3, 10), Sf. Ioan îi învăța astfel: ,,Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea”! Vameșilor care încasau impozite de la oameni, le răspundea: ,,Nu faceți nimic mai mult decât ce vă este rânduit”! Iar ostașilor, le spunea: ,,Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept și să fiți multumiți cu solda voastră”! (Luca 3, 11-14). Numai cărturarilor și fariseilor, le adresa Sfântul Ioan Botezătorul cuvinte de mustrare pentru necredința lor, zicându-le: ,,Șerpi, pui de viperă, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie”? (Luca 3,7). (VA URMA)

Vasile GOGONEA





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.