Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

duminică 28 noiembrie, 2021

Ziua Bucovinei este sărbătorită, în România, la 28 noiembrie, începând cu anul 2015 pentru a marca actul de la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul General al Bucovinei adopta, la Cernăuți, moțiunea unirii Bucovinei cu Regatul României.

Legea nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie, Ziua Bucovinei, a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis la data de 28 octombrie 2015 și publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015. Propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca „Ziua Bucovinei” a fost adoptată la 2 octombrie 2013, de Plenul Senatului. Camera Deputaților, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015. Cu prilejul acestei sărbători, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice, pot organiza manifestări cultural-științifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităților administrației publice centrale ori ale instituțiilor publice. Și an acest an  ca și anul trecut, manifestările prilejuite de „Ziua Bucovinei” vor fi organizate conform restricțiilor impuse de epidemia de COVID-19 și se vor desfășura online, iar depunerile de coroane vor avea loc într-un cadru restrâns de persoane.

Bucovina, anexată de Imperiul Habsburgic în anul 1775, a avut multe de îndurat în timpul Primului Război Mondial, ca urmare a repetatelor operații militare desfășurate pe teritoriul său și a ocupației rusești din unele zone. Totodată, mii de tineri români au fost înrolați în armata austriacă. Pe de altă parte, numeroși preoți români, învățători și chiar țărani simpli au fost ridicați de la vetrele lor și trimiși în lagărele de concentrare. Aflată la întretăierea intereselor austriece, rusești, ucrainene, și mai ales, după izbucnirea Revoluției din februarie 1917, au fost trasate numeroase planuri referitoare la viitoarea situație a Bucovinei.

La inițiativa fruntașilor bucovineni Iancu Flondor și Sextil Pușcariu, în strânsă legătură cu evoluția evenimentelor din Imperiu, cu acțiunile întreprinse de români în Transilvania și față de amenințarea politică și militară a ucrainenilor, la 14/27 octombrie a fost organizată, la Cernăuți, o importantă adunare națională, la care au participat deputații din Parlamentul de la Viena, foștii deputați din ultima Dietă bucovineană, dar și alți reprezentanți ai populației românești. A fost adoptată o Moțiune prin care reprezentanții poporului român din Bucovina se declarau „în puterea suveranității naționale, Constituantă a acestei țări românești”.

Adunarea Națională Constituantă a Bucovinei a decis: „Reprezentanții poporului din Bucovina întruniți astăzi, în ziua de 27 octombrie 1918, în capitala Bucovinei, se declară în puterea suveranității naționale Constituantă a acestei țări românești; Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu românii din Transilvania și Ungaria”, conform lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003). În aceste împrejurări, la 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, s-au desfășurat lucrările Congresului General al Bucovinei, la care au participat 74 de delegați ai Consiliului Național, 13 delegați ai ucrainenilor, șapte ai germanilor, șase ai polonezilor. S-au aflat la Cernăuți, câteva mii de locuitori veniți din diferite colțuri ale Bucovinei.

Președintele Congresului, Iancu Flondor, a prezentat Moțiunea, care s-a constituit într-o hotărâtă declarație de unire, subliniind caracterul românesc al Bucovinei și asuprirea națională din 144 de ani de stăpânire străină. Astfel, membrii Congresului General al Bucovinei au hotărât: „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin și Nistru cu Regatul României”. Atât reprezentantul polonezilor, Stanislaus Kwiatkowski, cât și cel al germanilor, Alois Lebouton, s-au pronunțat în favoarea unirii.

După aproape un secol și jumătate de ocupație străină, Bucovina redevenea, la 28 noiembrie 1918, parte integrantă a țării din care fusese ruptă în 1775.

Prin decretul din 18/31 decembrie 1918, regele Ferdinand I a consfințit actul unirii Bucovinei cu România, când doi reprezentanți ai acestei provincii istorice, respectiv Iancu Flondor și Ion Nistor au intrat în Guvernul României condus de Ion I.C. Brătianu. Parlamentul român, întrunit în ședință solemnă la 29 decembrie 1919, a confirmat actul Unirii. Unirea cu Țara a celor două provincii românești – Basarabia, la 27 martie/9 aprilie 1918, și Bucovina, la 15/28 noiembrie 1918 – a fost urmată și încununată de actul istoric de la 1 decembrie 1918, când a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a hotărât Unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și a Maramureșului cu România.

La mulți ani, Bucovina!

Col. (rtr.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj (Sursa: Agerpres)





Un răspuns la “Ziua Bucovinei sărbătorită, în România, la 28 noiembrie”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.