Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

joi 25 noiembrie, 2021

Joi, 25 noiembrie 2021, se împlinesc 305 ani de la moartea ilustrului cărturar, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană Antim Ivireanul, asasinat la 25 noiembrie 1716 la Edirne, în Turcia.

Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii și-a desfășurat-o în Țara Românească. A fost, pe rând, egumen al mânăstirii Snagov, episcop de Vâlcea și mitropolit al Țării Românești. În același timp, a fost și un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog și autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). La insistențele Porții Otomane, a fost exilat în anul 1716. Și-a dat viața ca un martir pentru credința creștină, fiind ucis de ostașii care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie.

Antim Ivireanul, a primit la botez numele de Andrei. Odată, năvălind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob și dus la Constantinopol unde a îndurat amărăciunile și umilințele vieții printre cei străini de neamul lui și de credința creștină.

După un timp a fost răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a și tuns în monahism. Astfel a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă. Tot acolo s-a călugărit sub numele Antim, iar mai târziu a fost hirotonit ieromonah. În 1689 a fost adus de către voievodul Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost imprimate nenumărate cărți de cult, dar și laice. În anul 1696 a devenit egumen al Mănăstirii Snagov, unde a mutat și tipografia domnească. Acolo a tipărit 15 cărți: 7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română și una greco-arabă (Liturghierul greco-arab, în 1701, prima carte din lume tipărită cu caractere arabe). Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea tipografică la București, unde a tipărit alte 15 cărți.

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea. În afară de activitatea sa de ierarh, nu a pregetat să continue imprimarea cărților bisericești: astfel, la tipografia de la Mănăstirea Govora, sub îndrumarea sa, au fost tipărite alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române și 3 grecești).  

La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei (Țara Românească), fiind instalat în scaunul mitropolitan de la București pe 22 februarie al aceluiași an. Printre alte activități, în această calitate, înființează, ca și la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (11 românești, 5 grecești, una slavo-română și una slavo-româno-greacă), între care se remarcă cele românești. Trebuie subliniat rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române. Pe lângă activitatea sa de ierarh al Bisericii din Țara Românească, el a fost tipograf, redactor, editor și creator de limbaj bisericesc în limba română. Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși sau sub îndrumarea sa, în limbi diferite și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat – alături de diaconul Coresi – cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbele bisericești. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.  Pe lângă lucrările tipărite, de la Sf. Antim Ivireanul au rămas și câteva manuscrise: „Chipurile Vechiului și Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiți ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie și în Evanghelie și adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor…”, cu 22 file de text, la care se adaugă 503 portrete în medalion cu personaje biblice, datând din 1709. Tot în manuscris a rămas și opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători și 7 cuvântări ocazionale). Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o vastă cultură teologică, ci și una laică, întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din filozofii antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așează pe Antim Ivireanul, fără nici o îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile. 

Antim Ivireanul este și ctitorul mănăstirii cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” din București – numită azi Mănăstirea Antim – pe care a ridicat-o între anii 1713 – 1715 și pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, această mânăstire fiind unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din țara noastră.

A fost un bun patriot și luptător împotriva asupririi turcești. După ce a ajuns în scaunul domnesc primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost acuzat că ar fi intrat în legătură cu austriecii și că ar fi uneltit împotriva turcilor și a domnului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, și a îndurat umilințe și chinuri în temnițele domnești până toamna, când a fost caterisit pe nedrept, fiind condamnat la închisoare pe viață la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum însă, ostașii turci l-au omorât la 25 noiembrie 1716 la Edirne și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. Prin faptele și darurile sale deosebite, prin smerenia sa, prin dragostea de Biserică și de semeni, prin îndemnurile la pocăință, Sfântul Antim a luminat viața duhovnicească a vremii sale.

Considerat cel mai de seamă mitropolit al Țării Românești din toată istoria ei, Sfântul Antim Ivireanul rămâne în memoria Bisericii noastre ca o personalitate de o complexitate rar întâlnită. Pentru toate aceste fapte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe mitropolitul Antim Ivireanul în rândul sfinților la 21 iunie 1992, fiind prăznuit în fiecare an în ziua de 27 septembrie.

Viața lui a fost o întreagă jertfă de muncă și de râvnă pentru ridicarea Bisericii și luminarea credincioșilor. Deși străin de neam, el a învățat limba românească în chip desăvârșit, lăsându-ne în tălmăcirile și prefețele sale, în didahiile și în sfaturile sale duhovnicești cel mai frumos grai românesc.

Gigi BUȘE





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.