Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

duminică 25 iulie, 2021

La 25 iulie 2021, Armata Română sărbătorește, Ziua Radiolocației, respectiv aniversarea a 66 de ani de la înființarea Trupelor de Radiolocație.

Prin Înaltul Decret nr. 2784 din 14.08.1916, se constituia, în cadrul Serviciului de Apărare Contra Aeronavelor, prima structură din Armata Română destinată supravegherii spațiului aerian și informării autorităților asupra pericolului de a fi atacați din acest mediu, iar prin ordinul M.F.A. nr. 74 din 25.07.1955 au fost înființate Trupele Radiotehnice, zi ce marchează astăzi „Ziua Radiolocației”.  

Potrivit Legii nr. 938 / 3 martie 1939 pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului, a luat ființă Serviciul general de pândă și alarmă, care era prima componentă a apărării active urmată de Aviație și Mijloace de apărare contra aeronavelor. Acest serviciu a fost organizat pe 28 zone de apărare antiaeriană și inițial a avut în înzestrare 6 stații de radiolocație de producție germană (3 Freya și 3 Wurtzburg) și aparatură de ascultare și localizare aeriană. Legea nr. 938 / 03.03.1939 este adevăratul certificat de naștere a armei radiolocație în armată. Serviciul general de pândă și alarmă cu structurile teritoriale din cele 28 de zone de apărare antiaeriană au funcționat până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945.

La 10.04.1949 a luat ființă Secția Pândă Antiaeriană, denumită ulterior Secția Observare și Înștiințare Localizare Aeriană (O.I.L.A.), în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, înființat în anul 1931, care avea în subordine compania de radiolocație București-Băneasa, înzestrată cu stații de radiolocație AN/TPS-53 (de producție englezească), SCR-512D (americană) și Wutzburg (germană), apoi alte companii și batalioane înzestrate cu stații, de producție sovietică, P-3A, P-8 și P-20.

La 14 mai 1955 România a semnat Tratatul de la Varșovia iar ministrul Forțelor Armate, generalul de armată Emil Bodnăraș, a emis ordinul nr. CL – 0074 din 25 iulie 1955, prin care au luat ființă, în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Trupele Radiotehnice (Rd. Th.) formate din 3 regimente și 2 batalioane radiotehnice cu 12 noduri și 14 posturi, în total 26 de subunități.  În anul 1965 a fost înființată Brigada 46 Radiotehnică la Ploiești, iar un an mai târziu, Brigada 41 Radiotehnică la Timișoara. Până în anul 1978 se continuă înzestrarea cu stații de radiolocație de producție sovietică P-10, P-14, P-18, P-30, P-35, P-37, PRV-11, PRV-13 și aparatură sovietică de automatizare VP-01, VP-02, VP-04 și VP-11. La sfârșitul anului 1966 existau 56 de subunități radiotehnice înzestrate cu 236 stații de radiolocații. Ulterior, a continuat înzestrarea și cu stații de radiolocație de producție poloneză ST-68, apoi cu stații de producție românească START-1M, precum și cu complete de automatizare românești C-751 și C-801 pentru batalioane, și C-752 și C-802 pentru companiile radiotehnice.

Arma radiolocație a avut propriile instituții de învățământ militar pentru formarea ofițerilor de radiolocație. În anul1960 Școala Militară de Ofițeri Tehnici de Radiolocație, înființată la 01.12.1952, la Sibiu, a fost mutată din București la Brașov, unindu-se cu Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană. Prin Hotărârea Guvernului nr.190 / 22.03. 1991 a luat ființă Institutul Militar de Radiolocație „Avram Iancu” Brașov. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 61 /11.08 1995 a luat ființă Academia Aviației și Apărării Antiaeriene Brașov, care a înglobat institutele militare de aviație, radiolocație și de artilerie și rachete antiaeriene. Din anul 1996 această academie se numește Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov. În anul 1960 a luat ființă, la Brașov, Școala de Maiștri Militari și Subofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație. În prezent, aceasta funcționează în cadrul Școlii de Maiștri și Subofițeri a Forțelor Aeriene Boboc. La Ploiești a funcționat Centrul de Instrucție al Trupelor Radiotehnice (în prezent Școala de Aplicație pentru Radiolocație) pentru specializarea ofițerilor de radiolocație. În învățământul militar politehnic, Academia Tehnică Militară, s-au specializat ofițerii ingineri de radiolocație (timp de 5 – 5,5 ani), în prezent prin studii de licență (de 4 ani) și perfecționare prin studii de masterat (1,5 ani) și studii doctorale în științe inginerești (3 ani). La Facultatea de Arme din Academia de Înalte Studii Militare, în prezent din Universitatea de Apărare ,,Carol I’’ s-au specializat și se specializează la nivel superior (timp de 2 ani) ofițerii de radiolocație și s-au perfecționat și se perfecționează prin studii doctorale în științe militare.

În vederea aderării României la NATO, în perioada 1998 – 2003, a avut loc un profund proces de reformă și restructurare a supravegherii de radiolocație a spațiului aerian al țării. În 1998 au fost desființate brigăzile radiotehnice și s-a implementat o nouă structură Centrul de Radiolocație (similar regimentului organizat pe batalioane și companii de radiolocație) fapt ce a condus la creșterea operativității, supleței și eficienței actului de decizie, la optimizarea fluxului informațional despre situația aeriană și la crearea condițiilor pentru realizarea sistemului integrat militar și civil de gestionare a spațiului aerian.

Introducerea în dotarea subunităților de radiolocație a sistemelor radar modulare trididimensionale (3D) cu rază lungă de acțiune FPS/117E(T) și cu rază mică de acțiune Gap Feller și operaționalizarea Centrului de Operații pentru Suveranitate Aeriană ( ASOC ) au creat bazele modernizării și trecerii de la radiolocația analogică la cea digitală cu protecție la toate categoriile de bruiaj, precum și la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele militare și civile existente în prezent. Radarele FPS-117 execută cercetarea spațiului aerian, descoperirea, urmărirea și identificarea mijloacelor aeriene până la 450 Km transmițând automat date radar în rețeaua de comandă și control a Forțelor Aeriene. Radarele Gap Filler execută supravegherea, controlul traficului aerian și transmiterea automată a datelor radar la utilizatori pentru dirijarea avioanelor proprii la interceptare și indicarea țintelor sistemelor de rachete sol-aer. Au mai rămas în înzestrare câteva tipuri din vechile radare analogice bidimensionale P-18, P-37 și PRV-13. Aderarea României la NATO, în 29 martie 2004, a impus ca procesul de înzestrare cu mijloace radar moderne și informatizarea conducerii activităților specifice să determine adoptarea unor noi structuri coerente și ierarhizate astfel încât să pună în valoare performanțele tehnicii în cadrul unui sistem de supraveghere a spațiului aerian integrabil în NATO Integrated Extended Air Defense System – NATINEADS.

În aceste momente aniversare se cade să îndreptăm un gând pios de respect și recunoștință pentru radiolocatoriștii trecuți la cele veșnice și să ne rugăm să fie binemeritați de armată și națiune.

Astăzi, mai mult ca oricând, ducerea operațiilor aeriene și avertizarea privind amenințarea aeriană sunt, practic, imposibile fără informațiile furnizate de senzorii de Radiolocație.

La mulți ani radiolocatoriștilor României!

Lt. col. (r.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.