Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

joi 24 iunie, 2021

Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului. Predicator și botezător pe malurile râului Iordan a fost înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus. A fost numit de către Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți (având nu mai puțin de 6 sărbători dedicate lui).

Joi, 24 iunie 2021, în Calendarul ortodox este marcată Nașterea Sântului Proroc Ioan Botezătorul, sărbătoare care, conform tradițiilor populare, mai este denumită Sânzienele sau Drăgaica.  Deși Biserica Ortodoxă marchează de obicei ziua morții sfinților, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă, fiindu-le dedicate sărbători cum sunt zămislirea sau nașterea, dar și alte evenimente din viața lor. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una din cele șase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de zămislirea lui – 23 septembrie, soborul lui – 7 ianuarie, tăierea capului – 29 august, prima și a doua aflare a capului lui – 24 februarie și a treia aflare a capului său – 25 mai.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia și a Elisabetei, mama sa, descendentă a seminției lui Aaron. Momentul nașterii prorocului Ioan a fost cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus, fiind vestit de către îngerul Gavriil. Ioan Botezătorul a fost conform evangheliei după Luca fiul preotului Zaharia și al Elisabetei. Preotul Zaharia și soția sa Elisabeta nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. La poporul evreu acesta era un neajuns, întrucât îngrijirea vârstnicilor era asigurată de descendenți. În vremea împăratului Irod cel Mare, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară și se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. A fost anunțat că i-au fost ascultate rugăciunile și că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de arhanghelul Gabriel, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea. Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a 8-a zi când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii și rudele și voiau să-l numească pe prunc – Zaharia – ca pe tată. Pentru că era soție de proroc și avea și ea darul proorociei, Elisabeta spune că se va chema Ioan. Pentru că cei strânși obiectau și îi cereau părerea, Zaharia a scris pe o tăbliță: „Ioan este numele lui” (Luca 1;63), iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrânețe, și mutul a început să vorbească) cei strânși au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?” (Luca 1;66).

Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda, unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci, continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece iar Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați! Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.

Evanghelia lui Luca istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elisabetei că nimeni dintre rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia, care scrie pe o tăbliță același lucru (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară, căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, continuă Evanghelia lui Luca, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor și ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta? Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să prorocească despre Iisus iar despre Ioan astfel: Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii! (Lc1.76-79)

Lt. col. (rtr.) Gheorghe BUȘE





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.