Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

joi 8 aprilie, 2021

Inițiativa de a marca Ziua Internaţională a Romilor a apărut în 1971, cu prilejul primului Congres internaţional al romilor de pretutindeni, care a avut loc la Londra. În statele din Europa de Est, inclusiv România, data de 8 aprilie a fost consacrată Zilei Romilor începând cu anul 1990. Tot în 1971, au fost adoptate simbolurile etniei rome: roata cu spiţe “chakra”, Imnul internaţional al romilor, “Gelem, gelem”, şi steagul internaţional al romilor.

Steagul are jumătatea de jos verde – simbol al câmpurilor înverzite – şi jumătatea de sus albastră – simbol al cerului senin. La mijlocul steagului este o roată, care simbolizează soarta şi nomadismul tradiţional, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei. Până în prezent, romii din societăţile europene au avut realizări remarcabile în domeniul activismului şi al angajamentului faţă de cauza lor comună, însă lupta pentru recunoaştere şi împotriva discriminării trebuie să continue în numeroase comunităţi din toată Europa.

În România, la data de 8 aprilie se marchează ”Sărbătoarea etniei romilor din România”, în urma adoptării de către Parlamentul României a Legii nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 276 din 28.03.2006. Legea prevede celebrarea, în data de 8 aprilie a fiecărui an, a acestei sărbători, precum şi implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în organizarea de manifestări publice şi a unor acţiuni social-culturale dedicate acestei zile.

Marius BECHERETE


Nota redacției: Publicăm și Mesajul adresat de către dr. Daniel Rădulescu, președintele Agenției Naționale pentru Romi din cadrul Guvernului României cu prilejul Zilei Internaționale a Romilor – Jubileul afirmării identității etnice a romilor de pretutindeni,: Anul acesta, romii din întreaga lume sărbătoresc Jubileul – aniversarea a 50 de ani de la primul Congres Mondial al Romilor, organizat la Londra, în perioada 7-11 aprilie 1971, ca efort al liderilor romilor din întreaga lume de a conștientiza opinia publică și, mai ales, guvernele statelor în care romii – o minoritate etnică transfrontalieră – trăiesc de secole și se luptă pentru recunoaștere, egalitate în drepturi și nediscriminare.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 118843370_237940737548866_459116531912914420_n.jpg

În cazul României, lupta pentru emancipare a minorității romilor este una veche, înregistrată încă după ultimul act al abolirii sclaviei romilor în spațiul românesc, în 1856, cu o perioadă de ușoare înflorire între cele două războaie mondiale, dar curmată violent de politicile de exterminare naziste îndreptate împotriva evreilor și romilor, dar și altor grupuri minoritare. Deși prezenți alături de etnicii români în spațiul românesc de peste 600 de ani, potrivit atestărilor documentare, romilor încă nu le este recunoscută contribuția la dezvoltarea propriului stat (cu mici excepții), deși au luptat cu arma în mână în timpul celor două conflagrații mondiale pentru a-și apăra patria, România, singura patrie pe care o cunosc și recunosc, alături de celelalte minorități etnice recunoscute. În perioada post-Decembristă, de libertate și tranziție spre o economie capitalistă, romii au fost primii pierzători ai acestei tranziții și, pe fondul asimilării forțate și a neexpunerii la diversitate din timpul comunismului, dar și al insuficientei cunoașteri a valorilor democratice de către populație, ei continuă să se confrunte și astăzi cu acte de marginalizare, excludere, rasism (uneori chiar instituțional) și xenofobie. Numeroase strategii și politici publice pentru incluziunea romilor, începând cu anii 90, au fost dezvoltate, pentru a reduce decalajul socio-economic înregistrat în rândul comunității romilor raportat la populația generală. Fie că vorbim de măsurile afirmative din educație, cele de creștere a accesului la servicii de sănătate prin mediere sanitară, ori prin eforturi de creștere a gradului de ocupare a forței de muncă reprezentată de romi, multe sunt încă de făcut. În domeniul Locuirii și accesului comunităților vulnerabile cu romi la servicii de utilitate publică – apă, canalizare, infrastructură de bază (străzi asfaltate, acces la transport ș.a.m.d.), electricitate, internet – romii încă se numără printre ultimele categoriilor de populație care se bucură de beneficiile vieții moderne. Ne exprimăm speranța ca romii să nu fie lăsați în urmă nici în ceea ce privește investițiile guvernamentale regăsite în Planul Național de Redresare și Reziliență – o altă bornă importantă pentru redresarea economică a țării, iar autoritățile locale responsabile să aibă în vedere investițiile locale minime pentru o viață decentă și în comunitățile cu romi. În contextul actualei pandemii de Covid-19, comunitățile vulnerabile cu romi au fost – dacă nu uitate de autoritățile responsabile, adesea au fost găsite drept țapi ispășitori pentru răspândirea virusului Sars-Cov-2. Pentru că romii încă sunt considerați o minoritate nepopulară, nu au o voce, iar atunci când această voce există, ea este singulară. Suntem astăzi în momentul în care discutăm cu colegii din Guvern necesitatea adoptării unei noi Strategii Naționale de Incluziune a Romilor care, pe lângă politicile existente în educație, sănătate, ocupare sau antreprenoriat, să abordăm elemente puțin abordate în ultimele două decenii: domeniul Locuirii și infrastructurii pentru comunitățile vulnerabile cu romi, precum și aspecte identitare, de creare a cadrului de promovare și dezvoltare a culturii romilor, de prezervare și promovare a elementelor identității (limba, tradițiile, patrimoniul cultural al romilor). Aceste elemente se înscriu în responsabilitatea Guvernului României de garantare a respectului pentru drepturile minorităților, de promovare a acceptării și favorizare a pluralismului cultural, care decurg din tratatele internaționale la care țara noastră este semnatară. În încheiere, v-aș propune să reflectăm la o nevoie acută resimțită la nivelul societății românești, aceea de combatere activă a rasismului îndreptat împotriva romilor. Tot mai adesea apar în spațiul public discursuri incitatoare la ură rasială. Aceste manifestări au o rădăcină comună: traume cu rădăcini istorice nevindecate – insuficienta cunoaștere în sistemul educațional sau în societate, în general, a traumelor la care au fost supuși romii de-a lungul istoriei – sclavie, Holocaust, asimilare forțată… Lipsa cunoașterii generează propagarea discursului urii, uneori chiar a infracțiunilor motivate de ură rasială, avându-i ca subiecți pe minoritarii romi. Avem nevoie de o dezbatere onestă la nivelul societății românești, chiar europene, de reconciliere cu trecutul istoric și să avansăm ca societate în sensul acceptării reciproce și asigurării pluralismului cultural. La mulți ani tuturor romilor, oriunde v-ați afla!





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.