Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

luni 1 martie, 2021

La 1 martie 1917, a fost înființat în Moldova (în cadrul procesului de reorganizare a armatei române, refugiate) Regimentul de Tracțiune Automobilă, înființare consfințită prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917 al regelui Ferdinand I. 

Acest moment marchează apariția Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înființat înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915. Prin Decizia Ministerială nr. 520 din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracțiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe trei batalioane ”de automobile, autocamioane, autocamionete și alte asemenea”, precum și companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri și automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înființarea unui batalion de depozit și a unei școli de șoferi.

În ceea ce privește factorul uman, se stabilea ca ofițerii necesari acestui regiment să fie luați dintre ofițerii activi și de rezervă, precum și dintre subofițerii din cadrul formațiunilor de automobile de pe lângă unitățile militare, aceștia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reușeau la examen erau asimilați gradului de sublocotenent, păstrându-și această asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintați la gradele asimilate imediat următoare. Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcție la 29 aprilie 1917.

Pentru marea unitate nou-creată o problem stringentă o reprezenta înzestrarea cu mijloace moto. Dintr-un raport al comandantului Regimentului de Tracțiune Automobilă, datat 22 mai 1917, rezultă că la Marele Cartier General exista un surplus de 50 de automobile, 5 autocamioane și o autosanitară, în timp ce la Armata I-a se înregistra un deficit de 444 de automobile, 82 de motociclete, 176 de autocamioane și 298 de autosanitare, iar la Armata a II-a erau necesare, peste efectivul prezent, 25 de automobile, 22 de motociclete, 75 de autocamioane și 148 de autosanitare.

Tot din acest document aflăm că regimentul era dotat cu autocamioane marca Fiat (Italia), Renault (Franța), Packard (S.U.A.), Adler (Germania) și BernaSaurer (Elveția). Situația nu se remediase nici înainte de declanșarea marilor bătălii din vara anului 1917. Marele Cartier General raporta, la 10 iunie, Ministerului de Război că în zona frontului se înregistra un deficit de 197 de automobile, 551 de autocamioane, 75 de autocamionete și 548 de „autobrancarde”. Se solicita Ministerului de Război să dispună ca Serviciul Automobilistic al Armatei, aflat în spatele frontului, în zona interioară, să cedeze din automobilele sale, din care o mare parte „sunt afectate la persoane”. Se cereau cel puțin 99 de automobile „dintre cele mai puternice”, care să facă față traseelor lungi și drumurilor desfundate din zona frontului. Dificultățile inerente începutului de drum (înzestrarea sub necesități cu mijloace auto, ca număr și putere, traseele lungi și drumurile desfundate), dificultăți agravate și de condițiile dramatice ale războiului, nu i-au împiedicat pe automobiliștii militari, alături de ceilalți ostași ai Armatei României, să-și îndeplinească datoria față de țară în timpul Războiului de Întregire.

În deceniile următoare, creșterea gradului de motorizare și mecanizare a armatei a constituit unul dintre obiectivele de primă importanță al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc, automobiliștii militari contribuind, de-a lungul timpului, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredințate, atât a celor de ordin militar cât și a celor pentru asigurarea intervențiilor armatei în situații de urgență, în sprijinul autorităților locale sau centrale. Prin profesionalism, efort, și perseverență specialiștii din Arma Auto contribuie permanent la desfășurarea acțiunilor de către celelalte arme, atât în țară, cât și în teatrele de operații.

Azi, la zi de sărbătoare, le urăm tuturor automobiliștilor militari, un călduros „La mulți ani!”

Lt. col. (r.) Gheorghe BUŞE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.