Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

vineri 5 iunie, 2020

Nicolae Iorga, considerat cel mai mare istoric român, s-a născut la Botoșani în ziua de 5 iunie 1871. El a fost critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academician, ministru, parlamentar și prim-ministru.

Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu și rar din mâna sa, fiind covârșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca.

Studiile elementare și gimnaziale le-a făcut în Botoșani, apoi a urmat cursurile Liceul Național din Iași, pe care le-a absolvit în 1888. A absolvit Universitatea din Iași, într-un singur an, cu diplomă „magna cum laude”. A continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul în anul 1893, la numai 23 de ani. În același an, 1893, a devenit membru corespondent al Academiei Române. În anul următor, prin concurs, a obținut catedra de istorie a Universității din București. Din 1911 a devenit membru activ al Academiei Române. Începând din 1908, a ținu cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.  

Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental.

Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de articole.  Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Amintesc câteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii.  În 1903 a preluat conducerea revistei „Sămănătorul”.

În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia.

Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi. Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.  El a fost fondatorul, în anul 1920, și director al Școlii Române din Paris („Fontenay-aux-Roses”). A editat și condus numeroase ziare și reviste („Neamul românesc”, „Revista istorică”, „Revue Historique du Sud-Est-Européen”, „Floarea darurilor” etc.).

Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic. La sfârșitul lunii noiembrie, profesorul Nicolae Iorga se afla la Sinaia, lucrând la monumentala operă „Istoria românilor”, deoarece reședința sa de la Vălenii de Munte fusese grav avariată de cutremurul din aceeași lună. A fost ridicat de la vila sa din Sinaia, de către șapte indivizi care s-au recomandat că sunt de la Poliția legionară a capitalei și au venit să-l ia pe domnul profesor Iorga la București, pentru un interogatoriu. L-au urcat într-o mașină și așezat în față împreună cu șoferul și un însoțitor.

A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul profesorului Iorga a fost găsit împușcat într-un șanț, „pe șoseaua Ploiești-Strejnic, cam la 1 km de Strejnic, pe partea dreaptă a șoselei, pe miriște, la o distanță de 15 m de șosea”, de către gardianul public Petre Zamfir, aflat în serviciu la Chestura orașului Ploiești. Lângă cadavru s-au găsit nouă tuburi de cartușe, dintre care șapte de calibrul 7,65 mm, iar două de calibrul 6,35 mm. Nicolae Iorga avea 69 de ani. Mașina avea numărul de înmatriculare 6211 B.R., iar din verificările efectuate de poliție a rezultat că era proprietatea Institutului Național al Cooperației.

Conducerea decapotată a Gărzii de Fier îl considera responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu. În timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, Zelea Codreanu a adresat o scrisoare deschisă, defăimătoare, către Iorga, care era și consilier regal. Acesta i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, înscenându-se o evadare.

După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Nicolae Iorga a fost o personalitate remarcabilă care a creat școală și a dat direcție culturii naționale, s-a implicat activ în viața social-politică a țării sale. S-a ambiționat nu doar să scrie istorie, ci să și facă istorie, într-o epocă de renaștere națională.

La zi aniversară se cuvine să-i facem, din nou, cunoscută activitatea și opera acestui mare istoric român.

Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, A.N.C.E.„R.M.” Gorj





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.