Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

marți 14 ianuarie, 2020

Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu), s-a născut la 14 ianuarie 1894, în Vădeni (azi contopit cu orașul Târgu-Jiu), județul Gorj și a decedat, fiind împușcată, la 22 august 1917, în zona Muncelu din județul Vrancea. Ea a fost o eroină a Armatei Române din Primul Război Mondial, fiind supranumită „Eroina de la Jiu”.

La începutul Primului Război Mondial, în anul 1916, și-a pierdut fratele cel mare, pe Nicolae, în lupta de la Porceni, județul Gorj. Ulterior, ea va lupta ca soldat voluntar, sub comanda locotenentului Gheorghițoiu, fostul șef al fratelui ei.

Ecaterina Teodoroiu și-a început activitatea de susținere a efortului de război ca infirmieră la spitalul din Târgu-Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetași „Domnul Tudor”, condusă de Liviu Teiușanu. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toți cercetașii din țară au fost chemați să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniții aduși la Târgu-Jiu, mai întâi ca și cercetașă, apoi ca infirmieră.

În condițiile în care Armata Română inițiase o contraofensivă, la 14 octombrie 1916, trupele germane aflate în apropierea Târgu-Jiului au încercat capturarea podului de peste Jiu ce asigura accesul în oraș. Astfel, în dimineața acelei zile, în jurul orei 11:30, s-a declanșat „Bătălia de la Podul Jiului”. La aceasta a participat o companie de miliție ce apăra podul de peste Jiu, o parte a populației civile, precum și cercetașii din rândul cărora s-a remarcat, prin curajul său, Ecaterina Teodoroiu. După această bătălie, Ecaterina avea să fie cunoscută sub apelativul de „Eroina de la Jiu“.

La 6 noiembrie 1916, Ecaterina a participat la luptele de la Bărbătești. Ulterior, a luat parte la luptele de la Ţânțăreni și Filiași. În cursul acestor lupte a fost luată prizonieră, dar a reușit să evadeze. A fost rănită de un obuz care i-a fracturat tibia și coapsa stângă. A fost internată în spitalul de campanie și evacuată imediat la Craiova și, ulterior, la București. În condițiile iminentei ocupări a capitalei de către armata germană, a evacuării armatei și administrației românești în Moldova, Ecaterina a fost evacuată și internată într-un spital militar din Iași.

Evacuată din spital după refacere, a fost încadrată, după multe insistențe, la Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni. Regele Ferdinand I i-a acordat, la 19 martie 1917, personal, „Virtutea Militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni. În seara zilei de 22 august, după lupte grele, Ecaterina se afla cu plutonul său în tranşee, pe Dealul Secului, deasupra pârâului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Observând că inamicul pregătea o ofensivă, Ecaterina a ieşit din tranşee ordonând soldaţilor din subordine să pornească la atac cu îndemnul: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!“. În acel moment a fost lovită în inimă de două gloanţe venite dinspre poziţiile germane. Trupul rănit al eroinei a fost transportat de către brancardieri la postul de comandă al regimentului. Din păcate, Cătălina nu a putut fi salvată și seara a și decedat. Trupul ei a rămas acolo până a doua zi când a fost înmormântată cu paradă militară într-o poiană din Zăbrăuţi, pe Valea pârâului Glod, comuna Fiţioneşti, lângă căpitanul Morjan Dumitru, gorjean şi el, mort în fruntea Companiei a 6-a cu o zi înainte.

La 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate la Târgu-Jiu, în cadrul unor funeralii naţionale. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu-Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură, operă a sculptoriţei Miliţa Petraşcu. Pe cele patru faţete ale mausoleului sunt sculptate imagini reprezentând scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu.

Casa în care s-a născut Cătălina Toderoiu există şi azi, în Târgu-Jiu, devenind Casa Memorială „Ecaterinei Teodoroiu”. În interiorul său fiind amenajat un muzeu dedicat tinerei eroine ce a căzut pentru Patrie în timpul Primului Război Mondial.

ORDIN DE ZI NR. 1 DIN 23 AUGUST 1917

În timpul ciocnirii de ieri noapte pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a.

Pilda rară a unui entuziasm unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu, şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul ţării acesteia cotropită de duşmani.

Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale şi i-a întrecut prin puterea cu care înfrângând slăbiciunea femeiască a ştiut să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi de suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preţ.

Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu-Jiu, aceea care şi-a desfăşurat energia-i rară împotriva „morții albe” care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic, pornise din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui şi ea la opera cea mare a revanşei la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucţia.

A căzut înainte de a ajunge la ţelul acestei revanşe. Şi-a dat viaţa cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obţine apoteoze de vorbe ci pentru că aşa cerea inima ei, pentru că aşa credea sufletul ei că se împlineşte datoria vieţii.

Aceea care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-şi îndemna ostaşii cu vorbele: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”, are drept din clipa aceasta la cinstirea veşnică a unui nume neuitat de camarazi.

Pentru dragostea-i de ţară, pentru simţu-i rar al datoriei, pentru energia şi avântul cu care şi-a împlinit ceea ce socotea misiunea ei, până la jertfa supremă, o citez la ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostaşilor.

Comandant Lupeni, Colonel s/s indescifrabil

Lt. col. (r.) Gheorghe BUȘE, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”- Filiala Județului Gorj.





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.