Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

marți 14 ianuarie, 2020

Adrian Becherete s-a născut la 14 ianuarie 1925 în comuna (pe atunci) Vădeni, astăzi cartier în nordul municipiului Tg. Jiu din judeţul Gorj, în familia învăţătorului Toma T. Becherete.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 82333571_822774831469027_5480982850767421440_n.jpg

Astăzi ar fi trebuit să împlinească 95 de ani, dar vitregia soartei, necazurile și loviturile primită din partea semenilor, au făcut ca   viața medicului dr. Adrian Becherete să se curme brusc, la doar 58 de ani, după un cancer pulmonar galopant care i-a grăbit sfârșitul. Au fost cinci fraţi la părinţii Toma şi Maria Becherete, Adrian a fost fiul lor cel mare, urmat de Ion, Tomel – născut orb şi decedat tânăr, la doar 18 ani; Mariana şi Grigore, acesta din urmă fiind singurul supravieţuitor al familiei, acum în vârstă de 87 de ani, stabilit cu familia în municipiul Braşov. Adrian Becherete a urmat studiile liceale în oraşul natal, la Gimnaziul Tudor Vadimirescu  absolvindu-l în anul 1943, examenul de bacalaureat susținându-l însă la Colegiului Național “Traian” din Tr.Severin (!!!) unde se mutase gimnaziul târgujian, din  cauza Războiului. Studiile universitare  le face la Iaşi, unde a absolvit Facultatea de Medicină  (actuala Universitate de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, celebru reprezentant al Școlii de Anatomie Funcțională  din Iași). A fost, pe rând,  medic militar la Piteşti, Craiova şi Târgu Jiu; fost  și director al Sanatoriului antituberculos Dobriţa – Runcu, Gorj, azi Spitalul de Pneumoftiziologie. Epigramist, prozator şi plastician, a colaborat la o serie de publicații de specialitate: “Apărarea Patriei ”, “Muncitorul Sanitar”,“Gazeta Gorjului”, “Coloana ”, “Ramuri”Craiova, “Orizont”Timișoara, etc. A fost redactor-coordonator al periodicului “Gorjul medical”. Concomitent, a desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică medicală, având sute de lucrări de specialitate, cele mai multe dintre ele fiind publicate în revistele: Ftiziologia, Viaţa Medicală, Revista sanitară militară, ş.a. Plastician (pictor) amator – a participat cu lucrări la mai multe expoziţii de grup, ultima dată în 1979 – 1980 obţinând premiul al III-lea la Expoziţia Naţională a Uniunii Sindicatelor Sanitare Bucureşti. A fost membru fondator al Asociaţiei artiştilor plastici şi fotografilor amatori din Gorj.

A activat ca membru al cenaclurilor literare gorjene  Hyperion şi Columna, a participat active la viaţa culturală în cadrul cenaclurilor Sănătatea şi Coloana, fiind membru fondator al Asociaţiei Gorjul literar. Este prezent cu lucrări în volumele antologice Gorjul literar. (Târgu Jiu) nr.4, 5, 6, 7 din anii 1976 – 1979 şi Păcală (Craiova), 1980. A publicat un studiu monografic intitulat Pagini din trecutul medicinii gorjene în 1980. A semnat şi sub pseudonimele: Andrei Boldur, A.C.Til, B.Adrian. Pentru activitatea sa publicistică a fost distins cu Meritul Cultural, cls. III, cu alte numeroase premii şi menţiuni, fiind şi laureat al unor festivaluri, în special de epigramă. A realizat cinci volume de epigrame– dintre care ultimele patru şapirografiate – şi anume: –Pilule amare, epigrame (1981), –Mic dicţionar al epigramiştilor români (1981), –Cu cărţile pe faţă, epigrame (în colaborare, (1981), –Pilule antimedicale, culegere de epigrame (1981), –Femeia, eterna poveste, culegere de epigrame (1981) Epigramiştii îl identificau şi după pseudonimele sale: A.C.Til, Andrei Boldur, sau A. B. Epigramele sale au fost incluse în numeroase volume colective, precum şi în revistele din timpul vieţii sale, dar şi de după aceea. Din primăvara anului 1959 şi până în ianuarie 1963, medicul militar dr. Adrian Becherete a cunoscut rigorile temniţelor comuniste situate în mai multe părţi ale ţării (Craiova, Oradea, Aiud, Gherla) astfel încât o perioadă de peste un an de zile n-a ştiut  nimic despre soarta lui nici chiar familia, ce era tratată precum cea a oricărui deţinut politic.

Despre această perioadă, scriitorul gorjean col.rtr. Ion Gociu a scris: „ În toamna anului 1959, au fost citaţi la tribunalul Militar Craiova, lt. colonel Constantin Mihăescu – sef de stat major al Brigăzii , căpitanul Ovidiu Nicolae – Șeful biroului operaţii şi maior dr. Adrian Becherete, medicul Brigăzii (UM 01571 Tg Jiu – nota mea, M.B.). Sumar judecaţi, au fost condamnaţi la peste 10 ani închisoare, „pentru acţiuni de sabotare a măsurilor de asigurarea operativităţii Marii Unităţi pe timpul evenimentelor Revoluţiei din Ungaria din 1956, pentru aprecieri negative la calitatea armamentului sovietic şi probabil şi alte afirmaţii considerate duşmănoase împotriva orânduirii socialiste. Pe loc au fost reţinuţi ca inculpaţi. Au „zăcut” în puşcărie până in vara anului 1964, când s-a decretat Amnistia generală a deţinuţilor politici. Reabilitarea lor s-a făcut târziu, când bolile le distruseseră sănătatea, timpul trecuse şi le marcase viitorul propriilor familii, soţii şi copii. Victor Turneanu fusese chemat ca martor în această oribilă înscenare, iar „inculpaţii” au fost înmărmuriţi ce declara colegul lor, pe timpul rechizitoriului”.

Doctorul Adrian Becherete a fost eliberat din Penitenciarul Gherla (la 17 ianuarie 1963 în urma Decretului nr. 5/1963) închisoare unde, în calitate de deţinut medic, a îngrijit cu devotament şi probitate alţi deţinuţi colegi de suferinţă, lucrând în spitalul penitenciarului. A avut ca pacienţi multe capete luminate ale ţării, între care pe marele Păstorel Al. O. Teodoreanu. După eliberarea din detenție a urmat un lung proces de reabilitare, fiind restituit gradul militar și fiindu-î acorfate despăgubiri financiare la nivelul soldei pe care ar fi trebuit să o primească dacă ar fi fost în activitate. A refuzat să se reîntoarcă în Armată, la CM.Z. Gorj ca medic maior (la solicitarea prietenului său de copilărie, actualul general în Retragere dr. Constantin Ispas din Turcinești, astăzi, în vârstă de 95 de ani …), tatăl meu  renunțând la haina militară  și preferând încadrarea ca medic civil la Dispensarul TBC Baia de Aramă. Nici în perioada cât a fost director al Sanatoriului antituberculos Dobriţa (1974-1982) nu a fost vitregit de răutăţile umane ale timpului, ducându-se o campanie denigratoare aprigă împotriva lui, având dosar de urmărire la Securitatea statului. Nenumăratele încercări ale vieţii, vitregiile, nedreptăţile şi necazurile, i-au marcat existenţa, în cele din urmă fiind răpus de o boală incurabilă, trecând în neființă pe 17 mai 1983.

Marius BECHERETE





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.