Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

marți 14 ianuarie, 2020

Rolul Academiei Române în realizarea unității naționale a românilor a fost mare și s-a înfăptuit prin înființarea de societăți culturale și literare și prin preocupări filologice de unificare ortografică și apariția de scrieri românești, elaborarea de monografii foclorico-etnografice. A fost un for de unitate spirituală și culturală a românilor în sensul afirmației lui B.P. Hașdeu: În  Academia Română când cineva zice român zice Dunărea și Carpați.

Concurs cu premii a declanșat Academia Română în urma căruia au apărut sintezele: „Nunta la români” (1890), „Nașterea la români” (1892), „Înmormântarea la români”, (1890), „Sărbătorile la români (vol. I și II, 1898 -1901) de Simeon Florea Marian, „Basmele românilor” (1895) de Lazăr Şăineanu, „Cimiliturile românilor” (1898) de Artur Gorovei, „Proverbele românilor” (vol. I-X 1895-1903) de Iuliu A. Zanne, „Cultul păgân și creștin” al lui Atanasie M. Marinescu, „Doine și strigături din Ardeal” de Andrei Bârseanu și Ioan Urban Jarnik. Unitatea culturii populare și culte  românești o dă tocmai valorificarea folclorului.

În  anul 2008  Academia Română Cluj a observat și  preocupările scriitoarei gorjene Victoria Stolojanu-Munteanu. Academia Română, Institutul de istorie George Bari Cluj-Napoca, Ministerul Educației Cercetării și Inovării, Biblioteca Central Universitară Lucian Blaga Cluj-Napoca au editat „Bibliografia istorică a României XII 2007-2008”, coordonator Stelian Mândru la Editura Academiei Române cu Editura Argonaut. În aceasta Stolojanu-Munteanu Victoria și Răscol  Monica sunt nominalizate cu „Legende și povești din Bumbeşti” publicată în 2007, prima ediție și în 2008, a doua ediție, la Editura Măiastra, din Târgu-Jiu.

Nu m-am oprit la Legendele Bumbeștiului, inserate ca un leitmotiv printre celelalte 70 din unitățile administrativ-teritoriale ale Gorjului, ci am adunat și din celelalte localități ale Gorjului tot ceea ce am găsit. Muzeele, bibliotecile și arhivele, dar mai ales oamenii – depozitarii de folclor viu, mi-au fost tovarăși și izvor de inspirație. Cu Centrul Județean de Conservare a Culturii Tradiționale Gorj am început colaborarea din 17 ianuarie 2005, când am epuizat sursele scrise  care mi-au stat la dispoziție și am primit o împuternicire pentru investigare etno-folclorică și cercetare în teren  pe teritoriul județului Gorj.

Demersul meu, acela de a mă adăpa continuu la izvorul folclorului românesc, corespunde ideii de unitate a rădăcinilor cu ramurile, și în acești ani ai centenarului unirii românilor, salut cu respect pe toți cei care mi-au fost alături, sperând că acest efort să fie în continuare monitorizat de Academia Română și nu numai atât, să am alături alți pasionați de folclor, de istorie, de legende și snoave românești, practic pasionați de România și de românism, oriunde s-ar afla și de oriunde ar fi, că sunt Carpații sau Dunărea.

Am început din Carpații Gorjului de nord, dar asta, să încheiem într-o manieră folclorică, numai după ce am înțeles oful gorjeanului, fiindcă un gorjean mi-a spus:

De-ar fi viața de vânzare

Aș vrea să mai văd Gilortul,

Ce mai fac Jiul și Motrul…, iar altul mi-a spus:

,,Gorjule, pământ sărac,

Unde nici boii nu trag!

Desigur că nu mi-au lipsit criticii, dar firea-mi comunicativă nu mă lasă și uite-așa, am dat-o iar în discuții de poeți, la Florești, pentru că sunt o mare iubitoare de dialog. În cifra 70 se întâlnesc practic 70 de cărți și 70 de oameni cu alte sute de oameni în spate, ca strămoși și povești.

Deși nu am găsit și nu am în carte o mitologie coerentă și integrată a județului Gorj, am slujit gândul următor: copacul ființei românești nu așteaptă. Satele se golesc și zăvoarele de iarbă nu anunță o continuitate și o transmitere de folclor, ci dimpotrivă, și ar fi bine de-ar fi în țară, încă 40 de scormonitoare ca mine în cenușa uitării folclorului românesc. Eu am avut însă bucuria, ca primele mele legende să fie observate de Academia Română, dar este inervant, că nu continuă nimeni în căutarea acestora.

Titlul cărții mele de legende ale Gorjului este „70+1 din Clubul Mincinoșilor”. De ce așa? Veți afla la lansarea cărții care va avea loc la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, care a editat cartea, prin grija managerului acestuia, domnul Ion Cepoi, scriitor și cavaler al limbii române.

Pentru a vă invita la lectură, să citim primele cuvinte!

„Într-o zi superbă de 30 aprilie, cu sfiala umbletului pe urmele pașilor lui,  la Floreștii marelui Emin, după ce a fost o discuție mai aprinsă că (summitul) întâlnirea să fie ori la Hobița lui Brâncuși, ori la Vladimir, lângă copacul lui Tudor Vladimirescu, sau la Vădeni, în curtea Casei Memoriale „Ecaterina Teodoroiu”, ori la Târgu-Cărbunești, la Arghezi, s-au adunat 70+1 femei și bărbați din 70+1 localități și au început să-și depene poveștile și legendele știute. Doar legendele despre localitatea lor de baștină sunt binevenite.

Dr. Ec. Victoria Stolojanu-Munteanu, Asociaţia Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj.  





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.