Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

luni 16 decembrie, 2019

Episodul 9

Bătălia de la Kerci (ianuarie – mai 1942)

În ansamblul operațiilor militare din Crimeea, Peninsula Kerci a avut o importanță deosebită, făcând legătura cu Peninsula Taman, cu Kubanul și în continuare cu Caucazul. Concomitent, pentru sovietici ea mai constituia punctul de pornire pentru o eventuală ofensivă spre Sevastopol și apoi spre nord pentru „întoarcerea” flancului sudic al întregului front german. La sfârșitul anului 1941, pentru a veni în sprijinul trupelor care se apărau încercuite la Sevastopol, înaltul comandament sovietic a executat o amplă operație de desant în peninsula Kerci.  În urma unor lupte extrem de grele, forțele germane și române (brigăzile 8 cavalerie și 4 mixtă munte române și Detașamentul motorizat „colonel Korne”) au reușit să oprească înaintarea trupelor sovietice şi să stabilizeze frontul pe aliniamentul Koktebel, Azimovka, vest Vladislavovka, Kiet, fapt care a permis comandamentului german să aducă în zonă noi forțe (diviziile 10 și 18 infanterie române și 132 și 170 infanterie germane).  Contraofensiva a fost declanșată la 15 ianuarie 1942, concomitent cu o nouă debarcare efectuată de sovietici la Sudak (circa 7-8 batalioane, care au încercat să înainteze spre nord și est pentru a întoarce frontul româno-german și a face legătura cu trupele proprii de la Feodosia). În final, acțiunea sovietică avea să fie anihilată până la 28 ianuarie 1942, în perioada următoare luptele căpătând un caracter local, în pofida încercării efectuate de trupele sovietice, la sfârșitul lunii februarie, de a rupe frontul în zona Tulumceak, Kiet. La începutul lunii mai 1942, comandamentul german a decis să elimine prezența militară sovietică din peninsula Kerci și să treacă apoi la atacul final al Sevastopolului. Ofensiva a fost declanșată la 8 mai, forțele germane și române (Corpul 7 armată) reușind să elimine într-un timp scurt prezența militară sovietică din peninsula Kerci. Rapida victorie germană și română s-a datorat excelentei pregătiri asigurate de generalul Erich von Manstein (generalul român Platon Chirnoagă a apreciat că în Kerci s-a desfășurat o bătălie „de concepție napoleoniană”) și gravelor greșeli de comandament și de execuție săvârșite de către sovietici.

Sursa: https://crispedia.ro/batalia-de-la-kerci-noiembrie-1941-mai-1942

La mijlocul lunii ianuarie a anului 1942 am fost trimis pentru a participa la respingerea unei ofensive pornită de trupele sovietice din Peninsula Kerci spre Simferopol.   

Înainte de revărsatul zorilor dimineții de 15 ianuarie 1942, am primit ordinul de pornire la atac pe direcția Simferopol – Fedosia – Kerci. Era un ger cumplit (cu multe grade sub zero), pământul înghețat ca osul de nu te puteai lipi de el spre a-ți face nimic cu „Lineman-ul”, nemaivorbind de o groapă individuală, pentru a te ascunde de gloanțele inamice. Cerul senin favoriza gerul năprasnic care ne pătrundea până în măduva oaselor.

Pentru deplasarea pe o porțiune mare de câmp deschis, ne-a sprijinit un tren blindat care a creat o perdea de fum dens, sub protecția căreia ne-am apropiat  de tranșeele inamice. Câțiva ostași mai curajoși au năvălit, în culmea disperării, peste ruși în tranșeele lor. Acolo au deschis foc la disperare cu puștile mitralieră de-a lungul tranșeelor inamice. Rușii au intrat în panică părăsindu-și tranșeele în cea mai mare fugă către spatele pozițiilor lor, antrenând la fugă, și pe cei care erau în rezerva lor, iar noi, prinzând curaj, am năvălit peste ei în tranșee, dezlănțuindu-ne într-un iureș de nedescris în urmărirea lor, spre a nu le da răgaz să se regrupeze, pentru a ne contraataca. Până seara am înaintat 10 km în dispozitivul inamic.

Începând cu ultima jumătate a lunii ianuarie 1942 și până la sfârșitul lunii februarie am purtat cele mai grele lupte de rezistență împotriva atacurilor neîntrerupte din partea armatei roșii care dispunea de forțe masive aduse din Caucaz prin strâmtoarea Kerci pe pod de gheață. La aceste lupte au luat parte mai multe unități, printre care și Regimentul 18 Gorj.

Pe la sfârșitul lunii februarie s-au pus ploile iar terenul a devenit mocirlos și înaintarea era foarte greoaie.  

Germanii au decis să elimine forţele sovietice din Peninsula Kerci. În acest scop, Armata 11 germană, comandată de Erich von Manstein, în compunerea căreia a acţionat şi Corpul 7 Armată Român, comandat de generalul Florea Mitrănescu, a declanşat, la 8 mai 1942, o puternică ofensivă.

Până la 11 mai, Corpul 30 Armată German a încercuit opt divizii sovietice, permiţând unei brigăzi motorizate, sub comanda căreia se găsea şi Detaşamentul motorizat „colonel Korne”, să pătrundă spre oraşul Kerci, în spatele dispozitivului inamic. În acelaşi timp, la flancul stâng, la nord, corpurile 42 armată german şi 7 armată român au executat o presiune continuă asupra unităţilor sovietice, pentru a le împiedica să se retragă în mod organizat din luptă. Până la 16 mai, Armata Roşie pierduse definitiv controlul peninsulei.

După ce-am reușit să cucerim, prin lupte grele, duse alături de forțe din armata germană, portul Feodosia, am continuat cu atacul portului Kerci, care a capitulat pe la mijlocul lunii mai. Am fost chemați la Simferopol unde se pregătea atacul  ultimului port din Crimeea ce continua să reziste, fiind încercuit de trupele germane cu cinci luni înainte.

De aici, am pornit spre frontul de la Sevastopol unde rușii se apărau cu înverșunare adăpostiți în cazemate și fortificații săpate în stâncă.

Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj (A.N.C.E.„R.M.” Gorj) 





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.