Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

joi 10 octombrie, 2019

Episodul 6 – Povestiri din război

  • Concluzie

Armata a 4-a română, după eliberarea Basarabiei, a declanșat la 4 august 1941 operațiunea de cucerire a Odessei, fără sprijin german, care a durat două luni și jumătate, aceasta constituind o operațiune militară strict românească. Din punct de vedere strict militar, necesitatea strategică a bătăliei pentru Odessa e dincolo de orice dubiu. Orașul reprezenta principala bază inamică de operații terestre, navale și aeriene, situată la doar 150 km de Delta Dunării, la 300 km de podul de la Cernavodă și la 400 km de București și de zona petroliferă, de unde forțele sovietice puteau interveni ușor pentru anihilarea victoriei românești și germane obținute cu puțin timp înainte. „A ne fi mulțumit să înconjurăm Odessa – aprecia generalul Radu R. Rosseti – ar fi însemnat să păstrăm mereu un spin în coasta noastră și să dăm posibilitatea rușilor să adune, transportându-le pe mare, numeroase forțe, cu care să ne fi atacat în momentul ce l-ar fi socotit prielnic”.

Obiectivul acțiunilor militare inițiate de trupele române a vizat cucerirea orașului-port Odessa. Acesta era o bază navală și aeriană de maximă importanță pentru Uniunea Sovietică, care permitea lansarea de atacuri asupra teritoriului României, inclusiv a celor eliberate de forțele române din Basarabia (iunie – iulie 1941). În același timp, Odessa reprezenta o amenințare la adresa liniilor de comunicații ale forțelor germane angajate în Crimeea, fiind, totodată, principala zonă de aprovizionare a bazei navale sovietice din Marea Neagră, Sevastopol. Sistemul de apărare era structurat pe patru linii de apărare, consolidate prin intermediul lucrărilor de fortificații apărate cu armament greu și automat.  

Operațiile ofensive împotriva Odessei au început la 4 august 1941, în conformitate cu Directiva nr. 30 a Marelui Cartier General român din 1 august. Prin executarea acestor operații ofensive se urmărea nimicirea trupelor sovietice aflate în spațiul dintre cursurile inferioare ale Nistrului și Bugului, cucerirea Odessei și asigurarea flancului și spatelui Armatelor 11 germană și 3 română, care înaintau spre Nipru și Crimeea. Concepția, organizarea și conducerea operațiilor în cadrul bătăliei de la Odessa au avut un pronunțat caracter de independență, chiar dacă principalele probleme de concepție și hotărârile importante s-au luat în acord cu conducerea militară germană. Poziția sovietică de la Odessa era foarte bine camuflată și puternic apărată cu mult armament de infanterie, artilerie și mortiere. Cercetarea aeriană nu avea să descopere decât în parte fortificațiile sovietice, astfel încât acestea apăreau pe hartă ca un sistem de poziții defensive fără continuitate și destul de ușor de străpuns. Mareșalul Ion Antonescu și Marele Cartier General român au insistat pentru un atac general pe direcții concentrice, pe întreg frontul Odessei, în timp ce comandantul Armatei 4 române, generalul Nicolae Ciupercă, era adeptul concentrării principalelor forțe și mijloace pe un front îngust, la flancul drept al Armatei, în sectorul Dalnik-Tatarca, ruperea apărării și înaintarea rapidă spre Odessa. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis între cele două părți. La 9 septembrie 1941, generalul Nicolae Ciupercă împreună cu generalul de brigadă Nicolae Pălăngeanu (șeful Statului Major) au fost înlocuiți cu generalul Iacobici, ministrul de război la acea vreme. Succesele acestuia au fost și ele minore, mai ales după ce artileria a încetat lupta din lipsă de muniții. La 22 septembrie 1941, după moartea într-un accident a generalului Ioanițiu, generalul Iacobici a fost chemat la București și numit Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Planul respins al generalului Nicolae Ciupercă a fost adoptat și a dus la cucerirea Odessei, la data de 16 octombrie 1941. După 2 luni și jumătate de lupte grele a eliminat orice posibilitate de reacție ofensivă a forțelor sovietice la vest de Nistru și pe căile de aprovizionare a trupelor germano-române care acționau dincolo de Bug, imobilizând, totodată, aproximativ 8 divizii sovietice cu un efectiv de 150.000 de oameni.  

Armata a 4-a, în efectivele căreia au luptat între 3 august – 16 octombrie 1941, 310.223 combatanți a suferit o pierdere de 92.545 militari din care: 17.729 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. Sovieticii au raportat 41.268 pierderi: 16.578 morți și dispăruți și 24.690 răniți. Aceste mari pierderi s-au datorat dotării insuficiente a trupelor române, angajării lor pe măsura sosirii, în dauna unei acțiuni concertate cu maximum de potențial și desigur, înverșunatei rezistențe a trupelor sovietice.

În perioada 1 – 16 octombrie 1941 sovieticii au reușit să evacueze pe cale maritimă în Crimeea 86 mii de militari și 15 mii de civili, unde lupta devenise mai importantă. Pe 16 octombrie la orele 05:30 dimineața din Odessa a plecat ultimul vapor cu ultimii apărători ai orașului. Militarii români au intrat în oraș cu mare precauție, bănuind că în oraș pot fi ambuscade. Și au fost. Mai rămăseseră grupuri răzlețe de militari care au luptat până la moarte pentru a împiedica intrarea românilor în oraș.   

Efortul disperat și marile pierderi în cucerirea Odessei au obligat comandamentul român să retragă în țară majoritatea forțelor Armatei 4 Române. Au rămas doar diviziile 1 și 2 infanterie din Corpul 6 Armată comandat de generalul Dragalina Corneliu (fiul generalului Ion Dragalina), pentru paza și supravegherea teritoriului. Ulterior, aceste divizii au fost trimise în zona Harkov, unde au luat parte la operațiile de oprire a ofensivei ruse din februarie 1942 și de unde în iunie-august au participat la marea ofensiva germană dintre Don și Doneț, spre Stalingrad și Caucaz. Odată cu căderea Odessei întreg teritoriul dintre Nistru și Bug a fost eliberat. Administrarea acestui teritoriu a fost preluată de către România. Germania a încercat să impună României acceptarea schimbului Transilvaniei de Nord, pierdută prin Dictatul de la Viena, cu Transnistria, schimb considerat de Antonescu inacceptabil. Guvernator al Transnistriei a fost numit prof. univ. Gh. Alexeianu.

Sursă: Vasile Novac – Regimentul 2 Dorobanți – Vâlcea.

(va urma)

Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj (A.N.C.E.„R.M.” Gorj) 





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necesare

Aceste cookie-uri sunt folosite pentru a testa functionalitatea cookie-urilor si pentru a salva preferintele dumneavoastra privind cookie-urile.

gdpr[allowed_cookies], gdpr[consent_types], gdpr[privacy_bar], wordpress_test_cookie

Statistice

Cookie-uri folosite pentru monitorizarea traficului pe site pentru realizarea de analize statistice/cercetare istorică privind traficul.

slimstat_tracking_code

Test

Other