Expoziţia intitulată oarecum morbid „Democraţia decesului” cu lucrări aparţinând artistului plastic târgujian Florin Hutium a fost vernisată ieri după amiază pe o căldură toridă, halucinantă, trimiţându-ne cu gândul la semnificaţia titlului uneia dintre pânzele expuse: „Ayahuasca”.
Care, în paranteză fie spus, reprezintă tocmai denumirea unui amestec de ierburi cu proprietăţi puternic halucinogene, folosit în trecut în scopuri religioase și șamanice în bazinul Amazonian. Drogul respectiv e foarte răspândit azi în Occidentul nu numai European, ci chiar pe continentul nord-american, în America de Sud considerându-se la el acasă… Nu am să intru în amănuntele dizertative despre acest drog, făcute cu o surprinzătoare competenţă de artistul Florin Hutium, lăsând asta pe seama ştiinţei, ci mă voi întoarce la arta expusă pe simezele galeriei târgujiene. De la bun început, privitorului i se înfăşişează obişnuita paletă coloristică şi simbolistica folosite în mod obişnut de către artist: semne cabalistice – ale căror semnificaţii doar un cunoscător precum….poetul hermeneut Ion Popescu Brădiceni ni le-a putut descâlci ! – apoi cranii, oase, tigve, orbite goale di conţinut, laolată cu păsări, reptilieni, nori, îngeri şi demoni….Iar undeva, într-un colţ, stingher şi stingherit parcă de toată această ….năvală morbidă şi mortuară, portretul uni Vladimir Ulianov înconjurat de semne şi formule colorate asemeni medaliilor sau decoraţiilor de pe pieptul unui mare conducător.
Sunt, în total, douăzeci şi cinci de tablouri cu dimensiune cvasi pătrată (70x70cm) – doar trei dintre ele: „ Comisia strămoşilor”, „Cultura obiectuală”, „ Fractura tematică” ieşind din tipar (având fiecare 120×70 cm), un tipar mai puţin obişnuit al maestrului care preferă pictura de mari dimensiuni… Trecând prin faţa fiecărui tablou în parte, privitorul nu poate să nu remarce o legătură, nu neapărat halucinantă, între titlu şi imagine: „Formarea visului” – cu trimitere expresă la citata deja „Ayahuasca” , apoi „Delegaţia secretă”, „Ascultare” şi „Supunere totală” de trimitere ecleziastică, dar cu accente şamanice prevestind parcă titlul următoarelor pânze: „Reţeta sacră” „Ritualul secret”, „Şaman vindecător”, „Vraja vrăjilor”.
Şi tot aşa, vin la rând picturile ”Traversarea” şi ”Transversalia” – atenţie la periculosul joc de cuvinte amintind, parcă, de ceea ce va urma ! : „Neant periculos”, „Tradiţii adânci”, ca şi „Izolarea în eu” prin „Poarta sufletului” cu ajutorul unei „Doctoria străină”, artistul folosindu-se pentru asta de un „Instrumentar” aparte, dar şi de „Forme şi formule” izvorâte parcă din „Chemarea străbunilor”. Dincolo de toate acestea, răzbate „Spaima vindecată” de „Ruptura absurdă”, născută dintr-o „Măsura absurdă”. Şi chiar dacă, vorba poetului ţărănimii, năsăudeanul Coşbuc, „Cu-o moarte, toţi suntem datori” iar pentru asta ar trebui „stabilită o democraţie a decesului (!)”, să nu ne grăbim spre trecerea în lumea de dincolo: pentru că, nu-i aşa, nici cimitirul nu mai e ce-a fost …. N-o spune doar Puiu Hutium prin ultimele creaţii, tablouri dintr-o expoziţie care merită vizitată, poate chiar în aceste zile de mică vacanţă, la Galeriile de Artă din str.Traian din Tg Jiu. O spune chiar realitateazilelor noastre, din nefericire
Marius BECHERETE Foto: HPF