Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

duminică 14 aprilie, 2019

Școala Gimnazială „Gheorghe Tătărescu” din Târgu-Jiu în parteneriat cu Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Casa Corpului Didactic Gorj, Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația „Școala Gorjeană” au organizat la sfârșitul săptămânii trecute Conferința judeţeană  pentru cadrele didactice „Gheorghe Tătărescu și rolul său în evoluția Gorjului”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 57029007_1249748938522375_5140201891891773440_n.jpg

Proiectul Educațional aparține Școlii Gimnaziale care poartă numele marelui om politic. Lucrările s-au desfășurat sub semnul unei surprize oferite chiar de prof. Adriana Rădoi, directorul acestei unități școlare: s-a reușit, după demersuri îndelungi, să se corecteze ortografierea numelui din ”Tătărăscu” în ”Tătărescu”, varianta existentă din anul 1996, implicit prin modificarea numelui unităţii de învăţământ printr-o recentă Hotărâre de Consiliu Local. Prima ediție a Simpozionului dedicat lui Gheorghe Tătărescu a strâns o serie de comunicări  având ca subiect personalitatea politică, viaţa şi activitatea civică a fruntaşului liberal pe care atât Doljul (născut la Craiova…dar nu s-a depistat, încă, certificatul de naştere!!!), cât şi Gorjul (prin activitatea politică, economic li socială) şi-l revendică ! Au conferențiat în fața publicului: prof. Adriana Rădoi-directorul Școlii Gimnaziale ”Gheorghe Tătărescu”; conf. univ. dr. Maria Cilibiu-Univesitatea ”Constantin Brâncuși”; prof. Cornel Șomîcu-președintele Asociației ”Școala Gorjeană”; prof. Grigore Alexandrescu-inspector școlar ISJ Gorj; prof. Cătălin Cojocaru-Școala Gimnazială ”Gheorghe Tătărescu”; jurnalist Marius Adrian Becherete- senior editor revista ”Restitutio” ș.a. Din intervenția istoricului gorjean Cornel Șomîcu cei prezenți au putut reține că ”omul politic  Gheorghe Tătărescu a reprezentat cea mai importantă personalitate politică de anvergură naţională născută pe aceste meleaguri. A fost de mai multe ori parlamentar, secretar de stat şi ministru, prim-ministru (preşedinte al Consiliului de Miniştri) de mai multe ori  dar şi o personalitate controversată căreia i se contestă apropierea de regele Carol II în perioada interbelică  şi de comunişti imediat după 1945.

Gheorghe Tătărescu, ”tovarăşul de drum” al guvernului Petru Groza, va petrece mai mulţi ani în închisorile comuniste. Gheorghe Tătărescu a avut parte de o carieră politică controversată dar punctată de foarte multe realizări. Când vorbim de reuşitele perioadei interbelice trebuie să ne gândim că majoritatea s-au făcut pe mandatul său în fruntea Guvernului. De fapt, toate marile realizări economice şi culturale ale Gorjului din perioada interbelică sunt legate indisolubil de Gheorghe Tătărescu. Între acestea amintim: înfiinţează Fabrica de ţigarete, Fabrica de cărămidă, Fabrica de confecţii pentru armată  – toate la Tg Jiu, Uzinele Sadu, Fabrica de marmeladă de la Vădeni, Sanatoriul Suseni-Dobriţa, susţine modernizarea oraşului Târgu-Jiu, sprijină iniţiativa de ridicare a tripticului brâncuşian, reia lucrările la tronsonul de cale ferată Bumbeşti-Livezeni, reface drumul transmontan Novaci-Sebeş. Despre Sanatoriul TBC de la Dobriţa am prezentat o amplă şi documentată comunicare din care  sintetizez: În anul 1936, sub domnia Regelui Carol al II-lea, în timpul  în care marele gorjean, Gheorghe Tătărăscu, născut la Poiana ( Gorj ) era Prim-Ministru al României, cu sprijinul soţiei sale, doamna Arethia Tătărăscu, sub patronajul Ligii Naţionale Contra Tuberculozei, terenul situat pe Muntele Măgura Susenilor, cedat de Obştea Valea Susenilor, a fost trecut ca teren de utilitate publică prin Legea publicată în Monitorul Oficial nr. 18/23.1.1937 urmând ca pe acesta sa fie construit un “Sanatoriu pentru tuberculoşi“.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 57088153_823497094685198_2730356576022953984_n-1024x768.jpg

Potrivit informaţiilor de pe site-ul oficial al instituției, sanatoriul este amplasat la 22 Km de municipiul Tg- Jiu, la o altitudine de 780 m, în partea de nord – vest a judeţului, într-o zonă  calcaroasă cu puternice influenţe mediteraneene , monumentul arhitectural construit sub formă de vapor cu trei etaje, putând fi văzut chiar din zona oraşului Rovinari, aşa cum si-a dorit marele om politic al Gorjului, Gheorghe Tătărăscu – să-l poata vedea de la propriul conac de la Poiana.
Bătrânii care au participat la construcţia spitalui şi cunosc pe viu povestea acestuia, spuneau  că Tătărăscu ar fi cerut arhitecţilor să facă o clădire cu “atâtea uşi câte zile are un an“ .
  Construcţia propriu zisă a început în anul 1937 şi a fost dată in folosinţa în anul 1941. Ea a avut ca model o construcţie din Elveţia, planurile fiind intocmite de arhitectul Viecelli,  la construcţie participând meşteri “italieni“ şi fiind folosiţi muncitori din toata ţara, cât şi forţa de muncă activă din satele din imprejurimi. 
Începerea acestui proiect a însemnat naşterea economică şi culturală a acestei zone, întrucât din proiect au făcut parte şi construcţia Microhidrocentralei de pe Valea Susenilor şi a Uzinei pentru apă din Topliţa.
Condiţiile de lucru erau deosebit de grele întrucât nu erau mijloace auto pentru transportul materialelor de construcţie, acestea fiind cărate cu atelaje trase de boi şi cai din Suseni.
Dealtfel, această practică a rămas valabilă mult timp după punerea în funcţiune,  pentru transportul cărbunelui folosit la centrala termică a sanatoriului.
Ca principal material pentru zidărie a fost folosită “piatra de tuf “ extrasă din imediata vecinătate a amplasamentului, unitatea sanitară fiind amplasată  pe  Măgura Susenilor,  pe sedimente de calcar (tuf) vulcanic.   Întreaga zonă a evoluat din toate punctele de vedere odată cu deschiderea acestui şantier şi finalizarea lucrărilor, în satul Suseni fiind amplasate difuzoare, montate pe stâlpi prin care se difuzau emisiuni radiofonice şi culturale din Sanatoriu, până pe la sfârşitul anilor 1960.
Sanatoriul a fost dat in folosinţă iniţial, cu un număr de 150  paturi, dar evoluţia ulterioară a bolilor de plămâni a determinat, de-a lungul celor 78 de ani de existenţă. Creşterea numărului de paturi-şi deci a bolnavilor spitalizaţi- chiar la aproape de 500 de cazuri.  Astăzi, unitatea sanitară mai activează cu număr de aproape 250 de paturi de spitalizare.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 56890286_321141725213947_4884237964357402624_n.jpg

Ca o concluzie la această primă ediţie a manifestării, putem spune –fără teama de a greşi – că viaţa şi acivitatea socială  ale fruntaşului liberal Gheorghe Tătărescu au fost indisolubil legate de activităţi benefice dezvoltării Gorjului şi oamenilor săi.

MARIUS BECHERETE





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.