Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

vineri 7 decembrie, 2018

Zilele trecute fiul meu a postat pe Facebook o poză cu nepoțelul meu. Prietena lui a postat o poză cu pisica cu ochi verzi a părinților mei.

Poza cu pisica a adunat într-o jumătate de oră 127 like-uri iar cea cu copilul 49.Nu vreau să cataloghez internetul drept o „falsă lume” și m-am asigurat că respondenții sunt reprezentativi pentru a demonstra generalitatea și veridicitatea ipotezelor emise și soluțiilor găsite. Egoism? Narcisism? Necunoscut și neprofitabil. De ce? Care este problema? Care este soluția?Problema este cu imaginarul social al tranziției românești.Dar omenirea a găsit soluție acestei probleme?Teoretic da. Practic? Nu. Nicu Gavriluță ne răspunde teoretic în cartea sa „Antropologie socială și culturală”. Autorul vorbește de „ratarea dialogului” și „o nedefinită amânare a spiritului noului umanism” despre care Mircea Eliade a scris pagini revelatoare. Sfidarea a ceea ce este necunoscut și neprofitabil (ca problema asta cu imaginarul social al tranziției românești) în întâlnirile regizate de politicieni, juriști, diplomați, militari și care mizează pe interese economice și strategii militare, pe scheme diplomatice superficiale a tot ceea ce este exotic și necunoscut duce la ratarea dialogului și o nedefinită amânare a spiritului „noului umanism”.Drumul către sine trece prin celălalt și avem nevoie de o recompunere a dialogului intercivilizațional”. Cum?Necunoscutul, exoticul, problematicul și neprofitabilul nu este obiectul dialogului politic, diplomatic, economic și militar ci este chiar denumit simbolic „ciocnirea civilizațiilor” cum îi spune Samuel Phillips Huntington și începe la nivelul spiritual și religios iar umanismul (noul umanism) și dialogul de aici trebuie să vină.Totuși singura manifestare unde diversitatea umană nu izolează ci integrează este cultura. Și problemele nu sunt de azi, nici soluțiile nu sunt altele, exista aceeași soluție – aculturația. Preluarea de către o comunitate a unor elemente de cultură sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. Care este cultura superioară? Un creștinism rămas azi, cum spune Weigall, ca ultimă fortăreață încă sub puterea zeilor antici, sau soluțiile găsite prin miturile și arhetipurile vechi precreștine dar care, ne asigură Nicu Gavriluță, deși „camuflate și tăinuite până la uitare, ele lucrează totuși discret și eficient la nivelul mentalului social. Permanența și puterea lor de supraviețuire te îndreptățesc să crezi că natura umană este și acum, în modernitatea târzie, suficient de stranie și necunoscută”.Este o problemă predilecția internauților pentru poza cu pisica sau nu? Totuși nu poți așeza sub nici o realizare artistică sau științifică activitatea de formare a oamenilor. Umanism. Revenirea la „Umanism”. Dar de ce omul și nu pisica? Scuzați, am greșit întrebarea. Era – nația încotro prin școală? Dacă aș fi un cadru didactic aș provoca elevii/studenții la un exercițiu de umanism, de noul umanism. Totuși nu poți așeza sub nici o realizare artistică sau științifică activitatea de formare a oamenilor. Umanism. Revenirea la „Umanism”!Ce mai este umanismul? Umanismul este atitudinea infirmierei Ecaterina Teodoroiu în fața răniților, umanismul sunt realizările lui Ion Popescu Voitești sau Constantin Brâncuși, concretizate în opere dedicate societății românești. „Ce faci pentru tine dispare odată cu tine, ce faci pentru alții rămâne pentru eternitate” iar cei trei gorjeni exemplificați au excelat în încrederea în rațiune, în știință, cu natura model al artei și științei, model de viață, toleranța și iubirea pentru diversitate. Umanism.Exercițiul de umanism ar fi un eseu pe această temă.De ce prefer discursul eseistic? Am primit confirmarea opțiunii mele și totodată răspunsul prin cartea domnului Lascu Ioan, în cartea sa „Despărțirea de cultură”. „Specializarea care reprezintă o reducție a culturii, fiind o formă subtilă a globalizării dar totodată lipsită de mutualitate și cu incomunicabilitate între specialiști are o soluție care duce la deconstrucția sistemelor clasicizare, rigidizate: discursul de tip eseistic. Discursul de tip eseistic este interdisciplinar, stimulează dialogul și „recompunerea dialogului intercivilizațional”. Cu responsabilitatea majoră pe care o poartă dascălul pentru lecturile discipolilor lui, le-aș recomanda o singură referință bibliografică – Nicu Gavriluță și cartea sa „Antropologie socială și culturală” despre care am o singură critică -ultimele probleme abordate sunt probleme de etică medicală și nu de antropologie nici socială, dar culturală?                                                                         Dr. Ec. Victoria-Ileana Stolojanu-Munteanu





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.