Fondat: 2015, Ion Cilica-Deaconu

ISSN: 2458-097X

ISSN-L: 2458-097X

Cotidian de informare, anchetă și comentarii

sâmbătă 10 noiembrie, 2018

Primeam deunăzi o lecție vie de critică literară: ideile omoară cuvintele precum sentimentele omoară ideile. În cartea „Ce mult ne-am iubit!” a doamnei Maria Drăgoi găsim cuvinte multe înșiruite din preaplinul unei inimi suprasaturate. O inimă plină de iubire… este iubirea aceea despre care vorbește scriitorul Aurel Maria Baros în cartea sa „Calea dragostei și a morții peste care treci doar o singură dată”. Cu toate acestea, din proza doamnei Maria Drăgoi, nu rezultă ideea disperată că „timpul nu mai are răbdare cu oamenii’’. Și asta pentru că Maria Drăgoi a primit de la soțul său Alecu iubire cât să-i ajungă pentru două vieți și reușește sa ne transmită asta și nouă, cititorilor, prin cartea sa „Ce mult ne-am iubit!” apărută la Editura Măiastra, Târgu Jiu, în anul 2018. Totuși cuvintele înșiruite în carte și sentimentele transmise prin acestea nu au omorât, ba din contră, au accentuat câteva idei foarte clare și pertinente, făcând din cuplul Maricica-Alecu, unul demn de urmat. Persoanele trebuie judecate după fapte, este o idee. Astfel doamna Maria Drăgoi nu a avut dificultăți tehnice în realizarea cărții și în a ne transmite cum cei doi tineri, bogați numai cu a lor iubire mare, și-au împlinit prin muncă tenace idealurile tinereții: o casă, o familie cu copii și apoi nepoți. Viața alături unul de altul i-a determinat să muncească, să depună eforturi, să știe de renunțări din dorința de a face ceva, de a lăsa amprenta lor pe acest pământ. Disponibilitatea afectivă a soției Maria, de această dată, a fost una deosebită, găsind continuu resurse de a trece și chiar ușor de la o stare la alta. Desigur că nu i-au convenit aceste „alte” ale soțului dar iubirea pentru Alecu a învins „valurile care au fost valuri și ca valurile au trecut”. Asta o știa din manualele de Limba Română, unde marele Eminescu a scris pentru eternitate: „Ce e val, ca valul trece”. N-au trecut însă amintirile din perioada comunismului, când s-a format și consolidat cuplul Maricica-Alecu, cu frumoasele uniforme ale liceenei de altădată, acea uniformă ce nu stătea în cale simpatiei tinerilor de atunci și n-a stat nici în calea dragostei celor două personaje. Au format o familie și o casă. „Acasă” e sentimentul și ideea transmisă de Maria Drăgoi. Acest „acasă” vine din fondul sufletesc al neamului nostru. „Acasă”, unde e mama (mama lui Alecu), pe care cei doi soți au prețuit-o la adevărata valoare de mamă. Această mamă a rămas văduvă cu doi băieți, unul de unsprezece ani, Alecu și celălalt mai mare cu doi ani. A fost ajutată și îngrijită continuu, apoi înmormântată și pomenită de copiii ei, căci nu făcea diferența între băieți și nurori. N-au trecut însă amintirile scrisorilor dintre cei doi iubiți, Maria și Alecu, și avem astfel în fața noastră o scriere epistolară. Am spune că în viața doamnei Maria Drăgoi această lucrare este un moment „zero” al existenței sale. Nu, nu este un moment „zero”. Este un moment de „ZECE”, un moment spre plus infinit… pentru că, și doamna Drăgoi demonstrează cu prisosință, că moartea nu este o barieră de netrecut pentru dragoste. Povestea cu Alecu va fi citită de nepoțica Ilinca. Este o poveste în care Maria Drăgoi a dat frâu liber la ceea ce simțea despre familia ei cu Alecu. Suflet de copil și rămas copilul satului Curtișoara pentru totdeauna. Cartea este ca o transmisie cinematografică a unui film cu copiii în centrul atenției continuu, cu nepoțica ce a deprins de la bunicul său Alecu munca tenace ca bază a vieții dar și dragostea pentru frumos. La 16 ani, Adrian Drăgoi a scris o poezie, prezentată de mama sa, Maria, în debutul cărții. El se întreba „unde e povestitorul’”? În 2018, ajuns matur, primește de la mama sa un răspuns prin cartea „Ce mult ne-am iubit”. În ciuda fatalității care a urmărit destinul domnului Alecu Drăgoi, mesajul cărții rămâne unul de mare iubire prezentă. Versurile Mălinei Olinescu transpun poetic mesajul scrierii. Toți cei ce veți lectura cartea, a cărei lansare a avut loc miercuri, 7 noiembrie 2018 la Consiliul Județean Gorj veți fi de acord cu noi: Eu cred că m-asculți Eu cred că nu uiți Din cer să îmi dai Un semn că mai stai Dac-aș putea s-ating lumea ta Te-aș cere înapoi, Eu cred în noi. Cartea doamnei Maria Drăgoi este o poezie a unei inimi ce comunică, fără metafore, epitete și figuri de stil, într-un mod direct și la obiect, stări și sentimente. Este o poezie de dragoste, o pomenire la un nivel superior a soțului Alecu Drăgoi, pentru care un simplu „Odihnă veșnică” nu este suficient. Nici rememorarea prezenței Mariei Lătărețu la Curtișoara, cu prilejul serbării de sfârșit de an școlar la care a cântat micul Alecu și a fost îmbrățișat de celebra „Privighetoare a Gorjului” nu aduce suficient prinos de amintire soțului Alecu. „Ce mult ne-am iubit” da, împacă un suflet rănit de dispariția prematură a singurei și marii sale iubiri, Alecu Drăgoi.                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Dr. ec. Victoria Stolojanu, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj.





Un răspuns la “Strigăt de dor”

  1. Felicitări doamna Victorița Munteanu pentru această cronică. Fie-i țărâna ușoară și sufletul mântuit domnului Alecu Drăgoi, iar doamnei Maria Drăgoi multă sănătate și Dumnezeu să-i dea puterea necesară pentru a suporta povara despărțirii de soțul ei drag. Mulțumesc pentru publicarea acestei recenzii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.